"In tara aceasta, se face o confuzie foarte grava cu privire la notiunea de administrare a justitiei. Administrarea justitiei inseamna impartirea dreptatii. Si aceasta o face exclusiv judecatorul. Procurorul, in foarte multe sisteme, este un auxiliar al statului, titular al actiunii penale, deci cel care propune instantei o baza de incriminare pentru o persoana si pentru o anumita fapta, nu este magistrat. El este asimilat in legislatia noastra cu magistratul, pentru ca se bucura de o serie de drepturi pe care magistratii le au, puterea judecatoreasca exclusiv. Din punctul meu de vedere, legea de organizare si functionare a parchetelor, care este din 1992, cu o serie de modificari, trebuie sa faca obiectul unei dezbateri publice si trebuie sa clarificam odata statutul procurorului in procesul de administrare al justitiei. Din pacate, in Romania exista tendinta, ca si inainte de 1989, de a privilegia procurorul cu puteri depline in administrarea justitiei, ceea ce din punctul meu de vedere este absolut incorect. El este titularul represiunii penale, dar trebuie sa aiba o regula foarte clara in administrarea justitiei si din pacate si astazi se mentine o pozitie privilegiata intr-o cauza fata de aparator si fata de celelalte parti implicate. Eu cred ca procurorul trebuie sa mearga la bara, intr-un proces nemijlocit de administrare a probelor, iar judecatorul trebuie sa decida cu privire la vinovatie, la persoana, la pedeapsa (...)".