Se intampla si se filmeaza de ajunul Craciunului, e anul 2003, undeva in Romania. Lumea se pregateste de Revelion si asteapta sa intampine anul 2004 cu veselie, speranta si incredere. Lucrurile stau altfel pentru cei condamnati pe viata. Pentru faptele lor teribile singura consolare este sa inveti cum sa traiesti intr-un metru patrat care ti-a fost atribuit in celula. Nu e usor, nu e vesel. Este tocmai ce vrea sa surprinda filmul pe care l-am vazut luni seara pe canalul de televiziune ARTE, realizat de o echipa germana de la ZDF/ARTE cu ajutorul unor asociatii pentru drepturile omului, printre care si APADOR-CH, cea din care facea parte si actualul ministru al Justitiei. Condamnatii gresisera, unii pentru prima data in viata, dar sunt si ei oameni, vrea sa spuna filmul, cu nazuintele lor, cu cainta lor, cu drepturile lor. Personajele principale sunt Gavriel ( „Gabi", 44 de ani dintre care 24 petrecuti in puscarie), Silviu-Daniel (27 de ani, incarcerat de 8 ani pentru crima, cu speranta ca dupa alti 12 ar putea fi liber), cei din zona condamnatilor pe viata, cei cu „contract prelungit" de la inchisoarea Rahova si aproape deloc „boschetarii", puscariasii „veniti cu ziua", cei condamnatii pentru gainarii. Filmul bate viata pentru ca fara aceasta productie, biografiile unor puscariasi ar fi ramas undeva in afara vietilor noastre, la periferie, undeva dincolo de groapa de gunoi, acolo unde nimeni nu stie de nimeni si unde anonimatul este cel mai frumos cavou. Mai apare si directorul adjunct al penitenciarului de maxima securitate Rahova de la care aflam ca, la vremea filmarilor, are sub supraveghere 2.000 de detinuti, din care 300 femei si 40 condamnati pe viata, o treime din totalul pe tara, mai apare si „femeia Dana" si Mariana, din celula impartita de detinute. Intamplarea a facut, impins de curiozitatea de scriitor mai mult decat cea de ziarist, sa vizitez intr-o dupa-amiaza a anului 2001 acest penitenciar, prilej cu care l-am vazut pentru prima oara in carne si oase pe Miron Cozma. Filmul realizat de Andrei Schwartz, Bernd Meiners, Andreas Zitzmann si Susanne Schule ne arata mai mult decat ne putem imagina. Verificarile zilnice in celule: un subofiter loveste zabrelele cu un ciocan de lemn ca sa vada daca nu cumva, in timpul noptii, ca in filmele cu evadati, n-au fost taiate cu bomfaierul. Detinutii sunt insa „cuminti", fara porniri de acest gen, s-au obisnuit cu regimul si cu paznicii lor. Fara sa-i vada, ii recunosc dupa cum merg, dupa cum invart cheia in broasca, stiu ce detinut cauta si chiar si pentru ce, spune Gavriel. „Dupa atatia ani aici, ii citesti ca pe o carte". Scrisorile vin de acasa sau din alte puscarii, de la prieteni inchisi la randul lor, dar liberi sa iubeasca. Cel mai greu e cand nimeni nu vine sa te vada, chiar atunci cand ai o familie. Gavriel, de pilda, o vede pe mama lui dupa opt ani de recluziune. Femeia plange, fiul (criminal) incearca s-o imbarbateze. Prieteniile in celule sunt posibile? Asa ceva nu exista pentru ca „nu stii daca acum cel care te imbarbateaza nu te tradeaza a doua zi. Mananci impreuna, fumezi, iti spui necazurile, dar prietenia nu iese la iveala, e ascunsa sub o platosa de fier. Si totusi, Gavriel are un prieten la Rahova. E un barbat pe care il vede zilnic doar printr-o oglinda. Neincrederea exista si intre cumparatori si detinutii care se ocupa cu traficarea celor necesare in inchisoare: cafea, tigari, casetofoane, haine. Uneori se dau si „tepe". Unul povesteste cum a vandut un casetofon unor detinute pe un cartus si jumatate de tigari. Dupa doua zile, aparatul le-a fost confiscat. Omul s-a dus la supraveghetor si l-a luat inapoi, spunand ca e al lui. Apoi l-a revandut altor femei. Le-a fost confiscat. Omul l-a luat inapoi si l-a revandut inca o data inainte de a-l vinde definitiv unui detinut. Dupa tigari, delicatesa printre detinuti este bucata de salam trimisa de acasa. Salamul e cel mai invidiat, unii il mesteca ca pe chewing-gum. „Inghite-l, ma o data si nu-l mai mesteca atat ca ma dor urechile", povesteste cu umor Gavril despre un coleg de celula mai hapsan si fara dinti. Mai e si o femeie, Mariana, care e arestata pentru trafic de droguri. Cum a ajuns aici? Baiatul ei se droga si, cand a aparut politia, a luat cele „patru bile" asupra ei ca sa scape fiul. A fost arestata si condamnata, desi politistii ii urmarisera pe baiat si stiau ca femeia nu este traficanta. Sacrificiu de mama, dar si sacrificiu al justitiei. Sta aici de noua luni, e arestata fara martori, e pentru prima oara in viata in situatia asta, n-a fost amendata macar niciodata in viata. Femeia are trei copii ramasi singuri acasa, dintre care doi sunt minori si risca o condamnare de 10-20 de ani, „pe trafic". Deocamdata asteapta condamnarea ca pe o eliberare. „Femeia Dana" are o fata care, paradoxal, face dreptul, si alti doi baieti de 19 si 17 ani. Ea recunoaste ca n-a ajuns intamplator la Rahova, e traficanta de droguri, dar zice ca nu stia ce facea, era doar intermediar in afacerea pe care o desfasura barbatul ei. „Am continuat ce a inceput el", zice Dana resemnata. E o femeie in jur de 40 de ani care si-a pierdut speranta intr-un camin la care viseaza atata lume, in schimb noaptea viseaza la o croaziera pe un vas de lux. In celula Danei „locuiesc" 22 de femei in 10 paturi suprapuse. E ajunul Craciunului, cei cu „contract prelungit" pregatesc celula de sarbatoare, poate ca fiecare are si cate un crampei de speranta ascuns in inima, dar convingerea lor e rostita de directorul adjunct, ca un fel de morala a acestui film deloc moralizator: „O data iesiti din inchisoare, nimeni nu se intereseaza de ei. Chiar daca pe hartie exista programe de reinsertie sociala". Un film care ne arata ca uneori a doua sansa e necesara, cum zice Silviu, si ca in alte cazuri nici o mie de sanse nu ajuta la nimic, precum in cazul fetei de 23 de ani, Alice, care nu va ajunge niciodata in Tara Minunilor.