Ultima declaratie a fostului premier Nastase, potrivit careia (in timpul mandatului sau) s-ar fi opus arestarii lui Traian Basescu, arunca
intr-o noua lumina induiosatoarea lupta a clasei politice pentru independenta actului de justitie. Coroborate cu actiunile telefonistice de anul trecut ale actualului premier Tariceanu in sprijinul vechiului sau prieten Patriciu, spusele autosuspendatului presedinte executiv PSD devoaleaza o realitate cruda, pe care toata lumea o stie, dar nimeni n-are puterea s-o recunoasca. Indiferent de culoarea sa politica, orice partid/alianta care accede la osul gros al guvernarii face tot posibilul sa se asigure ca tine-n mana strans parghiile prin care-i poate controla pe inamovibilii si sensibilosii magistrati. Beneficiile sunt evidente: indulgenta pentru clientii politici si gasca aferenta de partid, lipsa de intelegere fata de dramele existential-penale ale adversarilor, sprijin in ""nobila"" actiune de asanare a mediului economic prin preluarea din mers si in beneficiul propriu a afacerilor antecesorilor in functii.
Trebuie sa fii naiv sa-ti inchipui ca exista vreun politician roman care sa-si doreasca din adancul fiintei sale existenta unui corp de magistrati incoruptibili, verticali, profesionisti. Adevarata putere o reprezinta - oriunde in lume, nu descoperim noi, romanii, apa calda de la bloc - controlul justitiei si al serviciilor de informatii. Odata stapanite aceste doua instrumente, drumul spre prosperitate si inflorire economica e deschis. De la Revolutie, singurele structuri peren-puternice sunt serviciile de informatii si zona judiciara. Restul sistemului se muleaza armonios pe traseele desenate de profesionisti.
Traian Basescu, asa intuitiv cum se arata, este un personaj abil, inteligent, obisnuit cu puterea. Ultimii 16 ani l-au prins ori la varful sistemului politic de putere, ori pe post de spin foarte ascutit in coastele guvernantilor. De cand a depus juramantul pe Constitutie, cu exceptia actiunilor obligatorii de politica externa si a celor ce tin de imaginea sa de presedinte-jucator, actiunile publice ale presedintelui vizeaza cu precadere restructurarea serviciilor de informatii si reforma Justitiei. Nu e nici primul, nici ultimul care incearca sa devina stapan absolut al acestui select cerc. Doar ca actualul sef al statului - inclin sa cred ca in urma unei analize a greselilor inaintasilor sai - o face mai apasat si mai eficient decat lasa sa se vada. Proiectul strangerii serviciilor sub cupola Cotrocenilor (asa-numita Comunitate Nationala de Informatii), impunerea Monicai Macovei (ONG-ista declarat apartinica) intr-un post-cheie (profund politic) si promovarea ei ca trimis al Domnului printre muritori fac parte, dupa parerea mea, dintr-un plan foarte bine pus la punct. Inclusiv punerea la punct a aprigei ministrese de Justitie in scandalul atat de artificial al ordonantei DNA, intr-un moment cand aceasta isi luase cam multa viteza si parea c-a uitat cine-i jupanul, inclinand balanta aparentei neatarnari catre micul si deloc veselul grup de interese din jurul Palatului Victoria, pare a se inscrie perfect in scenariu.
Un singur lucru nu trebuie sa uite insa Traian Basescu. De obicei, cand corabia se scufunda, sobolanii fug primii. Iar marile momente ale istoriei Romaniei ultimilor 16 ani au fost construite, pe langa necesarul sprijin popular, fix pe schimbarile de macaz de la momentul oportun ale eternilor supravietuitori din justitie si servicii. Toate puterile politice s-au ridicat in acest mod. La fel s-au si curatata€¦