Oare ce mai fac caprele vecinilor? Asta ne roade pe noi, cand ne luptam cu preturile si venim cu solutia sa mareasca si altii dobanzile - nici ca ne pasa ca boala caprei noastre, inflatia, e provocata de virusul nemuncii. Pai, ce sa faca si ele? Capra americana se simte rau, din moment ce i se alina durerea cu morfina dobanzii de referinta. I-au marit deja doza de patru ori, de la 1% la 4,5%. Nici caprei europene nu-i e prea bine, daca dobanda a crescut de la 2 la 2,25% si Banca Centrala Europeana se pregateste sa-i mai administreze inca un hap.
Pentru noi, obisnuiti cu o inflatie zburdalnica precum o capra fara iezi, e curata usurare ca se chinuiesc si altii cu cornutele lor. Atunci nici inflatia noastra nu mai pare atat de mare. Eventual i-am putea aduce si pe vest-europeni la nivelul nostru, daca impingem si mai multi conationali sa migreze la munca in strainatate. Ii romanizam, ca sa nu se mai intrebe carcotasii care-i adevarul: Dobanzile lor sunt mici ori inflatia noastra e mare?!
In ceea ce priveste capra din gradina bulgarului, la 15% din PIB deficit de cont curent, 9% nu mai pare asa o catastrofa, chit ca in 2002 deficitul nostru extern nu masura decat 3,4% din PIB. Ceea ce conteaza este insa perceptia. In ochii FMI devenim, dintr-o data, niste buni gospodari, desi noi n-avem nici un merit, ci doar ne bucuram ca gaspadinii se pricep numai la castraveti, nu si la capre. Asadar, sa le moara si lor!
De fapt, dupa cat am cladit in 2005, suntem tot fiii ploii. Cand n-are bugetul deficit, au furnizorii de utilitati datorii. La ei baltesc arieratele din intregul sistem, pana le sterge statul cu buretele datoriei externe. Cand nu se umfla cursul si nici cota inflatiei nu creste, inseamna ca se infiltreaza mai multe importuri. Cand se goleste rezervorul de someri, se umplu vasele comunicante cu pensionari, ""tarani"" si emigranti.
In final, din pielea caprei iese acelasi burduf sleit, din care fiscul se chinuieste sa imparta cu picatura la cat mai multi insetati. In 1990 am golit sticlele de vin ramase din vechea recolta. Dupa aceea am vandut sticlele goale si tot ce mai aveam prin casa, la pret de nimic. Rar se mai gasesc bani pentru scos ceva inapoi de la amanet, asa ca batranilor li s-au dat telenovele in loc de pensii si de economiile la CEC roase de inflatie. Apoi am mers cu galeata goala la robinetele strainilor, care ne-au dat imprumut, cu conditia sa turnam cat mai mult la fundatia unei cresteri economice sanatoase. Dar noi nu ne-am lamurit inca nici macar de unde sa incepem. Din deficit bugetar in arierate, din inflatie in deficit comercial, inca mai riscam sa ne cada in cap sandramaua proptita cu materiale de capatat.
Asadar, in timp ce romanii se bucura cand caprele mature ale lumii au probleme - ca sa nu mai aiba occidentalii timp sa se intrebe de ce economia noastra functionala absoarbe asa de greu dezechilibre relativ minore - pe polonezi ii deranjeaza cresterea dobanzilor BCE. Fiecare cu-ale lui! La noi se scumpeste intretinerea, la ei - finantarea. Iar ei vor sa se dezvolte. E drept ca inflatia lor a ajuns cat cea din zona euro. Adica ei, cu mintile si bratele lor, au reusit sa adauge destul la darurile naturii. Noi nu doar ca nu le-am sporit cu nimic, le-am mai si stricat.
Deci n-am fost in stare sa cladim o economie-beton, ca o casa solida, cu WC cu apa curenta, ci doar un castel de carti de joc, cu tronul evaziunii in mijlocul curtii. Ce mai putem face? Sa ne rugam.
Sa dea Dumnezeu sa creasca dobanzile la europeni si americani, ca deja avem prea multi bani cu care nu stim ce sa facem. Dar sa nu dea cumva si Allah, caci scumpirea petrolului si gazelor nu ajuta, ci dauneaza la inflatie. Iar Buddha ar face bine sa mai taie din cresterea economica la chinezi, ca altfel nu prea mai avem cum sa ne mai vindem noi forta de munca si sa zicem ca ne cresc exporturile. Ar deveni limpede ca buna ziua ca ni se supraincalzeste economia.
Exista insa o formula si mai simpla pentru a atinge simultan obiectivele macroeconomice, fara a apela la ajutorul vreunei divinitati. Daca de maine bancile n-ar mai da credite - si ce daca asta e indeletnicirea lor de baza ?! -
atunci nu s-ar mai majora importurile, nici deficitul extern. Daca toti romanii cu varste intre 15 si 64 de ani ar lucra afara, salariile ar avea in totalitate contrapartida in valuta, deci n-ar mai avea impact inflationist. Iar daca pensionarilor ramasi li s-ar da dreptul sa treaca si pe culoarea rosie a semaforului, s-ar rezolva si ultima chestiune, cea a Produsului Intern Brut. Reducandu-se rapid populatia de la 22 la 16 milioane, PIB/locuitor ar creste atat de repede, incat ar trebui sa bagam iute vize, sa nu inceapa nemtii sa emigreze incoace.