Exista in orice tara o proportie variabila de la o epoca la alta intre oamenii care respecta adevarul, valoarea, legile si cei ce le intorc spatele si le sfideaza. Cand predomina zes-trea spirituala si materiala a primei categorii, inseamna ca tara este pe un drum de prosperitate si progres si invers, cand cei imorali, mincinosi si corupti domina, tara orbecaie in mizerie, ura si lipsa de perspectiva. Acum, noi, romanii, ne aflam, din pacate, in cea de-a doua categorie. Si inca de multa vreme. In plus mai avem un... talent al extremelor, sa fim ba prea-prea, ba foarte-foarte, sa sarim dintr-un sant in altul, sa gasim anevoie si sa mergem putin si din intamplare pe mijlocul drumului ca omul judecat si demn, care nu are nimic de ascuns. Si e cu atat mai grava o asemenea atitudine cu cat ea traieste si prospera chiar si in mediul academic! Si voi vorbi despre doctorat...
E un fenomen care creste si descreste ca moneda nationala si ca inflatia! Intotdeauna au fost oameni care au trudit exemplar pentru doctorat. Inainte de ‘89, o vreme a fost prohibit; mai scapau unii pe motive de ordin politic. Dupa ‘89 s-au deschis granitele si portile spre doctorat, masele navalind cu entuziasm sa intre sau sa iasa! Treceau randuri-randuri doctoranzii ca pe vremuri manifestantii la demonstratiile de 1 mai, 23 august sau 7 noiembrie. S-a promovat conform economiei de targ in fel si chip: unii pe cinstite, altii si-au cumparat (era oferta!) lucrari, examene, iar tezele s-au facut la comanda bine remunerata! Au cam ramas pe dinafara cei ce voiau sa fie recunoscuti drept doctori fara lucrari, fara contributia lor: artistii, muzicienii, plasticienii... E de pomina cazul unui actor, care voia derogare pentru a fi si prof. univ. si rector, dar domnia sa nu avea nici examenul de bacalaureat! S-au dat termene peste termene, apoi s-a ajuns ca, din nou, sa vina masele la dascali la... luat doctoratul! In cateva luni s-a izbutit ceea ce nu s-a facut intr-un deceniu. Ca la o alarma de gripa s-au sustinut examenele, lucrarile si tezele de doctorat. Iarasi au trecut randuri-randuri masele in cauza. Unii dintre ei au semnat dr. sau prof. unif. desi nu aveau aceste titluri... Mizeria morala e deplina si multilateral dezvoltata. In cativa ani, doamne luate direct de la cratita au ajuns conf. universitar.
Dar doctoratele au avut umor in toate timpurile si de asemenea imoralitate si desconsiderare. Marele Marx a facut studii de drept, apoi filosofie si istorie; la 24 de ani nu terminase nici una, dar si-a cumparat, prin posta, un doctorat de la Universitatea din Jena! Unii spun ca a avut o lucrare, altii sustin ca a dat doar un titlu. Mai aproape de noi tovarasa academician doctor inginer a primit toate titlurile ce i s-au acordat, ea neluand nici unul. Circula o anecdota si mai si, pe seama contelui Teleki. Acesta mergea intr-o zi prin Seghedin cu birja. Ajuns langa universitate i-a cerut birjarului de pe capra sa urce sus, la rector si sa-i cumpere un doctorat in drept. Birjarul a urcat, a platit diploma si a coborat. Contele a privit-o mandru si i-a spus servitorului sau: "Du-te si cumpara-ti o diploma de absolvent a Facultatii de drept. Nu de doctor!". Si birjarul a urcat si a platit (tot din banii contelui) mai mult pentru diploma sa. Cand a coborat cu ea, contele l-a intrebat: "Ce zici, sa nu cumparam niste diplome de liceu si pentru cai?!".
Nu e exclus ca asemenea lucruri sa se petreaca si azi. Si nici n-ar fi de mirare...