Directorul Institutului Polonez din Bucuresti, Dl Roland Chojnacki, care a poposit in urbea lui Bucur dupa cativa ani buni petrecuti la Londra, declara recent unui ziarist roman, citam, " Am venit in Romania si am descoperit ca foarte multe lucruri
Directorul Institutului Polonez din Bucuresti, Dl Roland Chojnacki, care a poposit in urbea lui Bucur dupa cativa ani buni petrecuti la Londra, declara recent unui ziarist roman, citam, " Am venit in Romania si am descoperit ca foarte multe lucruri se pot face ad-hoc. In Romania am aflat ca sunteti maestrii ultimei sute de metri, faceti lucrurile in ultimul moment!". Putem confirma si noi, care traim la Bucuresti, fara sa avem stagii londoneze. Tot ceea ce se consuma acum in mare viteza cu "lupta impotriva coruptiei", "instaurarea legii", "eliminarea ingerintelor politicului in actul de justitie" etc. se dovedeste un heirupism galopant, pentru a satisface cerintele solicitate de Bruxelles in vederea mult doritei si iminentei admiteri in Uniunea Europeana. Lucrul "in asalt" este o mai veche meteahna pe la noi. Pot zace gunoaiele cu lunile, daca este sa treaca vreun mahar sau oaspete important, se face curatenie mintenas. La fel si cu Festivalul Enescu sau culesul porumbului: o mentalitate paguboasa. Greu, dar nu imposibil de eradicat. In aceste zile au ajuns in prim plan si au devenit capete de afis ale actualitatii, procurorii. Domnii Botos si Morar sunt deja niste vedete mediatice, dincolo de actiunile intempestive ale subordonatilor. Dintr-o categorie profesionala cu discreta prezenta publica - nu stim nici macar un nume faimos de procuror, precum exista medici, ingineri, avocati, sportivi sau muzicieni de mare prestigiu - ca sa acceptam fara rezerve apelul dlui Botos de a sprijini neconditionat tot ce fac angajatii unor institutii de stat, care, sa recunoastem, nu au o firma prea grozava. Cine a fost, cui a servit si ce a facut procuratura inainte de '89 e greu de panoramat in doar cateva propozitii. Cum a functionat imediat dupa instaurarea democratiei si cu cine, iar e greu de evaluat in absenta unei minime baze de date. Dar sentimentul omului de pe strada nu este unul favorabil, iar increderea in actul de justitie destul de scazuta. Ceva misca in bine in acest sens, dar nu va fi usor sa depasim mentalitati militienesti si sa eliminam toxinele injustitiei, fortei si abuzului din peretii procuraturilor, precum cele din spitale. "Putintica rabdare", vorba cumpatatului Trahanache, dar si tact, nu ar fi stricat. Nu era nevoie sa umilim niste oameni inainte de a fi judecati. Excesul de zel al slugilor in Tarile Romane a facut mult mai mult rau decat lenea, indiferenta sau incompetenta stapanilor. Sa se faca justitie, este toata lumea de acord, chiar si partidele parlamentare au cazut la pace si au batut palma la Cotroceni in privinta existentei DNA. Unanimitatea si consensul imediat, dupa "lupte seculare" de cateva saptamani, confirma intreaga noastra istorie cu pupat Piata Endependentii. Macar de-ar tine mai mult de trei zile. Revenind la activitatea procurorilor: nu ei singuri pot introna dreptatea si adevarul, Coruptia mare e una, cea mica este alta - de cea medie cine se ocupa? Asa cum obisnuintele noastre cu "datul", "luatul" si "apucatul", greu vor disparea peste noapte. Si iar ajungem la strategii pe termen lung, la scoala, biserica si institutia familiei si a celor sapte ani de acasa, care pot face mai mult decat toate procuraturile. Ghita Pristanda politaiul, imbracat "in tivil"- detaliul este specificat de insusi I.L. Caragiale - este cel ce vegheaza si conduce, discret, dar eficient, pupaceala finala din "O scrisoare pierduta". Nici Catavencu, nici Dandanache, cel ales, nici coana Zoitica sau Branzovenescu si Farfuridi nu sunt adevaratii fauritori ai istoriei. Bietul Pristanda, cel cu cu "famelie mare" si "renumeratie mica", dar daca e sa "umfle" pe cineva, nu ezita, caci e "misie", ramane garantul stabilitatii noastre. Ar fi pacat si regretabil sa fie singur. Din fericire un stat constitutional - "Curat constitutional! Muzica! Muzica" - este replica finala din piesa unde Pristanda are ultimul cuvant! - ca al nostru, va fi obligat sa functioneze la parametrii europeni printr-un consens asumat al viitoarelor generatii. Pana atunci, sa incheiem pe o "NOTA (informativa mai vesela) cu ofiterii si subofiterii de la Circumscriptia 21 militie care au actionat cu raspundere si constiinciozitate in cazul "BARBOSUL" si care propunem sa fie stimulati material din fondul C.S.I."
Este vorba de un document din dosarul de securitate al scriitorului Paul Goma, publicat (partial ) in 2005 de "Editura Polirom", Iasi. Nota cuprinde "stimulatii" si "stimulentele", dupa cum urmeaza:
1. Popescu Ioan, Colonel, sef circ. - 3 m.stofa (942 lei) si mapa piele (285 lei)
2. Nastase Gheorghe, Maior,loct. sef circ. - ceas (600), mapa piele (285)
3. Apostol Radu, Colonel, sef birou - radio ( 740), servieta(125)
4-5-6. Stanoaia Ion, Serban Draghia, Ababei Petre serg. maj., agent ordine primesc cate un ceas (600 lei) curea ceas (10 lei) si cate un portvizit de 63 lei. Fiecare.
Total: 4996 lei. Semneaza Seful Serviciului, Colonel Nicolae Mihail.
Sau cu o vorba a lui Stalin, la sfarsit de Politbiro, "Pentru azi numai atat!"
Despre autor:
