Capcana secretelor de stat

Afirmam in editorialul publicat ieri ca este probabil ca, undeva, pe traseul servicii secrete - CSAT, oricum in zona institutiilor represive, o persoana malefica sa incerce fortarea adoptarii unei legislatii restrictive pentru cetateni. Ma gandesc la acte normative care restrang dramatic accesul la informatie, drepturile si libertatile fundamentale, estompeaza trasaturile statului de drept si prefigureaza revenirea la statul totalitar, prin instaurarea, in prima faza, a statului politienesc. Care pune valorile sigurantei puterii care conduce temporar statul deasupra valorii sigurantei cetateanului. Daca exista un asemenea proiect, atunci provocarea unui fel de Targu Mures in varianta anului 2006 poate avea o finalitate asemanatoare celei din 1990, cand a fost creat SRI. Si atunci era nevoie de o provocare la scara nationala, chiar cu riscul asumarii unor uriase prejudicii de imagine, pe plan international. Daca scurgerea de informatii strict secrete, cu caracter militar, vizand dispozitivele de lupta ale aliantei antiteroriste in Afganistan si Irak este o nefericita intamplare sau face parte din inscenare, este mai putin important. Esential mi se pare a fi faptul ca presa nu a muscat momeala intinsa. Predarea CD-urilor si nedivulgarea catre opinia publica a informatiilor continute de acestea, dincolo de faptul ca demonstreaza o maturitate a jurnalistilor, prinde pe picior gresit serviciul secret al Armatei. Care, pentru a iesi din incurcatura in care este posibil sa se fi bagat singur - sau in care a fost bagat de altii - si pentru a-si demonstra neimplicarea intr-o posibila constructie de scenariu, precipita, intr-un mod cel putin suspect, anchetele. Dupa ce mult timp s-a facut ca nu vede. Si nu a reactionat in raport cu scurgerea de informatii.
Dar merita oare riscul? Daca presei i-a fost intinsa o capcana, scopul urmarit are o importanta mai mare chiar decat prestigiul Armatei si al statului roman? Daca cineva s-a jucat cu interesul national si nu avem doar de a face cu o adunatura de oameni iresponsabili si incompetenti, platiti degeaba de contribuabili pentru a proteja informatiile secrete, atunci inseamna ca mobilul este pe masura. Finalmente, el nu poate fi decat de ordin politic. Intarirea statului politienesc si aruncarea la ghena a "mofturilor democratice" nu poate sluji decat castei serviciilor secrete sau unor politicieni dementi. In nici un caz Armatei. In nici un caz celorlalte institutii ale statului de drept. Si in nici un caz cetatenilor. Chiar daca multi dintre acestia, mintiti cu nerusinare de diferiti demagogi, identifica democratia, societatea de tip liberal cu saracia si coruptia si cred ca intarirea, pana la exces, a functiilor represive ale statului, autoritarismul de stat, totalitarismul pot fi o solutie pentru un trai mai decent si pentru o mai mare siguranta a cetateanului. Cei care se joaca cu lipsa de cultura sau chiar cu subcultura cetatenilor pe care ii reprezinta, in calitate de politicieni alesi, isi asuma un mare risc. De altfel, psihologia acestora nu merge la nuante, ci se reduce la aplicarea principiului de cacealma, "totul sau nimic".
De ce presei i-a trecut un glont pe la ureche? Si in ce consta, in definitiv, capcana la care se refera din ce in ce mai multe voci? Una dintre cele mai dureroase si constante dileme ale jurnalistului de investigatie este atunci cand trebuie sa aleaga intre interesul statului si interesul cetateanului. Cand cele doua interese nu coincid, ceea ce se intampla, din pacate, de multe ori. Adevaratii jurnalisti isi asuma, in asemenea momente, riscul promovarii a ceea ce se numeste informatia legitima. Informatia de interes public. Informatia apreciata drept indispensabila cetateanului. Iar daca legea o protejeaza, in aproape toate tarile lumii ziaristii au de ales. Il slujesc pe cetatean, incalcand o lege discutabila? Sau ii ascund cetateanului o informatie legitima, respectand strict litera legii? Aici intervine frumusetea acestei meserii, curajul, dar si discernamantul ziaristului. De aceea, informatiile militare cuprinse in CD-ul care a ajuns in redactie nu trebuiau publicate, intrucat interesul legitim al cetateanului de a le obtine era discutabil si, in schimb, prejudiciile create prin publicare erau certe. Iar alte informatii, pe care Legea sigurantei nationale le tine, pana la modificarea ei, sub capac, fac parte din categoria celor care trebuie sa iasa de acolo. Cu orice risc. Pentru ca tin de siguranta cetateanului. Pentru ca prezinta un grad ridicat de interes public. Care legitimeaza difuzarea acestora.
Urmatoarele scenarii mai sunt posibile: cel avansat de Petre Mihai Bacanu, la Realitatea TV, "Zece Fix" cu Stelian Tanase, cum ca la mijloc este doar prostia tipic romaneasca; interventia unui serviciu secret al unui stat european, care incearca sa ne dea un bobarnac pentru legaturile prea stranse cu "marele licurici"; si, de ce nu, interventia serviciului rus de informatii, interesat in discreditarea Armatei romane si in evitarea implementarii bazelor SUA in Romania.

---

Despre autor: