Ca scriitor de SF ce ma aflu, exersez de ani buni scrutarea globului de cristal. Un numar special al prestigioasei reviste franceze "L’Express" ma stimuleaza, asa ca incep sa fabulez, debutand insa cu o imposibilitate. Care este aceea a metabolismului politic al planetei.
Caci sunt pur si simplu imposibil de extrapolat tendintele geopolitice de astazi, rezultatele ciocnirii civilizatiilor (Huntington, din pacate, s-a dovedit un prezicator de mare, foarte mare succes!), unde duce temperatura foarte inalta a religiilor de acum sau ce ne asteapta daca se largeste prea mult prapastia care creste, amenintator, zi de zi, intre alegatori si alesi, atacand, nu-i asa, fundamentele democratiei planetare.
Enumar doar problemele uriase ale mijlocului primului deceniu din veacul nostru, in ordinea... periculozitatii lor. Iata-le.
• Iranul si-a luat asupra sa sarcina de a organiza "Califatul musulman" pe care il doreau initiatorii Islamului. Cu 200.000.000 $ pe zi castigati din petrol, cu un corp al gardienilor revolutiei islamice tinand strans tara in mana, cu 70 de milioane de locuitori dusi, toti, la scoala – dar prea multi dintre ei la scoala coranica -, cu o civilizatie straveche insa cu un presedinte nou-nout intr-ale globalizarii, politicienii de astazi ai vechii Persii si-au calculat atent riscurile si s-au hotarat sa sfideze lumea. Cu ce folos – numai Alah, Dumnezeu, Yahwe sau Buda ne pot spune...
• Varat pana in gat in mlastina irakiana, Jandarmul planetar nu poate misca de loc armele, nici diplomatii, nici eventuale constrangeri economice spre tara belicoasa din Orientul Mijlociu, asa ca recurge la un organism aproape mort, NATO, pe care incearca disperat sa-l resusciteze. Va reusi?
• Eterna incaierare Israel-Palestina, focar de instabilitate politica in toata lumea araba, trece prin momente de... spaima pentru necunoscut. Caci victoria in alegeri a formatiei militare Hamas plus disparitia de pe scena politica a generalului rezolvitor de probleme (sa-i recunoastem meritele lui Ariel Sharon: prin retragerea din Gaza a colonistilor evrei, statul Israel isi simplicase pasii spre viitor) ne pune in fata unui urias semn de intrebare: cum va arata lumea lor... peste doua ceasuri?. Ce sa mai vorbim despre anul 2025...
• Islamismul derivat din Islam. Adica politica dusa de mai marii din tarile musulmane profund bigote, unde incearca sa-si pastreze privilegiile "paznici ai revolutiei islamice", seici mult prea bogati – si care vor sa-si pastreze bogatia -, imami angajati prea tare in djihad (razboiul sfant impotriva necredinciosilor) si propunand sharia (Legea coranica) drept cod de legi. Condamnata la a fi, astazi, faptura umana de rangul II, femeia musulmana va reusi ea sa zgaltaie lanturile milenare ale sclaviei falocratice? - aceasta este, de fapt, marea dilema a inceputului de veac XXI.
• Puternica ascensiune a stangii in America Latina – Venezuela, Brazilia, Argentina, Chile, Bolivia si, probabil, Mexic – ii va face pe nord amerciani sa actioneze ca pe vremea lui Salvador Allende, eliminand pur si simplu pe opozantii turbo-capitalsimului initiat de SUA si sustinut, mai ales, de Marea Britanie? Influenta lui Fidel Castro si a nivelului ridicat al intelectualitatii cubaneze asupra continentului, extraordinara carisma a lui Hugo Chavez, ca si rezultatele politicii sale sociale (in Brazilia lui Lula da Silva, la fel!) plus cheltuirea petrodolarilor venezueleni pentru scoala si sanatate (zeci de mii de cadre didactice si sanitare din America Latina sunt acum instruite de cubanezi, cu bani venezueleni) dar si pentru informatie (proaspat infiintata Telesur a luat deja locul celebrei CNN in mai toate tarile vorbitoare de spaniola si portugheza) duc, toate, America Latina, spre un alt prag, de pe care se poate pasi... unde?
• Impotenta politica a Europei, ma rog, a Uniunii Europene, de a se organiza politic, gasind raspunsuri comune ale tuturor tarilor apartinand Lumii Vechi, la problemele mari ale acestei lumi noi, efervescente. Ratarea votarii Constitutiei Europene – datorita incapacitatii clasei politice de a dialoga cu cetatenii europeni -, nerezolvarea problemelor de integrare a imigrantilor (zeci de milioane!), acceptarea, prea mult timp, a "culturii Mc.Donald", distrugatoare de culturi locale – deci de diversitate si multiculturalism –, griji exagerate pentru minoritati de tot soiul (sexuale, religioase etc.), uitandu-se ca telul nr. 1 al unei societati progresiste trebuie sa fie o viata decenta, pentru cat mai multi membri ai societatii – toate acestea fac ca Europa sa nu fie decat un amalgam de voci care nu se poate transforma in cor. Lipsesc dirijorii.
• In schimb, Rusia, cu uriasul ei potential energetic – dar si cultural si (inca) militar – pare sa revina in afacerile geopolitice, ca si China, cu India si Brazilia ridicandu-se spre statutul de puteri planetare.
• Decizia presedintelui George W. Bush de a lansa SUA in cercetarea stiintifica privind tehnologiile energetice neconventionale este un demers politic extrem de important, care in urmatorii 10-15 ani va scadea din importanta geopolitica a unor tari producatoare de hidrocarburi (Arabia Saudita, Iran).
... Iar faptul ca, asa cum declara presedintele american G.W. Bush, 122 de tari au imbratisat democratia nu este – inca – un fenomen cuantificabil. Asa ca, in ceea ce priveste metabolismul politic al planetei pentru urmatorii 20 de ani, plutim pur si simplu in necunsocut.