Tratamentul substitutiv cu metadona, primul pas spre lumea reala

• Interviu cu Cristian Bellu-Bengescu, medic primar psihiatru, Spitalul "Alexandru Obregia"

In Romania, dincolo de portile singurului centru de dezintoxicare al Spitalului "Alexandru Obregia" din Bucuresti, cativa oameni incearca zi de zi, cu tact si rabdare, sa ajute, sa inteleaga cat mai bine lumea in care traiesc consumatorii de droguri care s-au decis sa faca un pas spre mai bine. Si uneori, dupa saptamani, luni, chiar ani de tratament, de intrebari si discutii, reusesc sa ii aduca pe unii dintre ei inapoi in lumea reala. Pe altii... nu. Despre toate aceste aspecte "din culisele" singurului Centru de metadona din Romania, ne vorbeste Dr. Cristian Bellu-Bengescu, medic primar psihiatru, Expert al Consiliului Europei in toxicomanii, Coordonatorul Stationarului de zi pentru toxicomani in cadrul Centrului de Metadona al Spitalului clinic "Alexandru Obregia".

- In scenariul "sunt consumator de droguri si vreau sa fac ceva pentru a renunta la acest viciu", de unde se incepe?
- In general, consumatorul de droguri se hotaraste greu sa renunte la droguri. Unii sunt cu adevarat motivati si ei iau aceasta hotarare. Altii sunt fortati, ori prin situatia familiala, ori prin cea sociala. In general, la cei fortati de situatie, si care nu sunt motivati sa renunte, succesul este aproape zero. Pentru ca vor incepe un tratament de dezintoxicare, ori substitutiv cu metadona ori nonsubstitutiv cu alte medicamente, totusi, in paralel, vor consuma si droguri. Practic, le faci rau, pentru ca aceste persoane consuma si una si alta. Dar, primul pas care trebuie facut de persoanele care intentioneaza sa renunte la consumul de droguri ar fi inceperea unei cure de dezintoxicare fara substitut, deci fara metadona, care este un derivat sintetic tot din opiu, dar cu mult mai putine riscuri decat heroina, in sensul ca da o oarecare dependenta, insa aceasta dependenta este minora fata de cea de la heroina si se scoate foarte usor in cazul in care s-a instalat. Pe de alta parte, protejeaza mult organismul, in sensul ca nu distruge ficatul, rinichii, organele vitale: inima, creierul - cum o face heroina. In plus, este o modalitate de a avea in evidenta aceste persoane si de a fi intr-un fel institutionalizate. Peste tot in lume functioneaza aceste centre de metadona, foarte multe. In Romania exista, practic, decat acest centru, teoretic mai sunt inca doua. Acesta este si motivul pentru care suntem deja sufocati, pentru ca ei vin din ce in ce mai multi. Si in continuare, numarul lor va creste fantastic. In acest moment, aproximativ 400 de persoane vin zilnic pentru a-si lua tratamentul, personalul fiind "inarmat" pentru 70 de oameni.

- Cat poate sa dureze tratamentul cu metadona?
- Tratamentul poate sa dureze si 10-15 ani. In general, tratamentul se incepe cu cate 30 de miligrame pe zi - ceea ce inseamna 12 tablete. In functie de nevoia pacientului, se creste, se poate ajunge, in Europa de exemplu, pana la 100-120 mg pe zi, americanii ajung si pana la 400 mg/zi. Normal, metadona se inghite in priza unica si, dupa lege, ea trebuie inghitita in fata cadrelor medicale. Tratamentul se creste in general, fiindca doza de inceput nu este suficienta si totdeauna balansul se face cu 5 mg. Marirea dozei se face cu 5 mg, iar scaderea, care in general se face la cerere, se face tot cu 5 mg. Scaderea dozei se face in momentul in care apar foarte multe chestiuni disciplinare, cum ar fi absenta nemotivata, refuzarea tratamentului - atunci ajungandu-se la hotararea ca acea persoana sa fie scoasa din programul de metadona. Insa, aceasta scadere se face tot treptat, cu cate 5 mg pe zi. Fara intreruperi bruste. Poate, decat in cazuri extreme: daca este inchis sau nu mai vine la tratament.

- Cine poate intra in programul de metadona?
- In acest program se intra la cererea pacientului. El semneaza un contract prin care solicita intrarea in proiect. In contract sunt trecute si conditiile din punctul nostru de vedere: obligativitatea de a inghiti tratamentul in centru, obligativitatea de a nu parasi unitatea in gasti, sa aiba teste pozitive dupa ce a inceput tratamentul. Insa, totul se face numai cu acordul lor. El vine si cere sa intre in programul de metadona. Printr-o hotarare de ordin intern, noi tinem o comisie in fiecare zi de luni. Cei dispusi sa inceapa intra la aceasta comisie cu actele necesare, iar comisia trebuie sa vada daca respectiva persoana este motivata sa inceapa tratmentul, daca a parcurs niste etape premergatoare pentru a intra intr-un program de metadona si se da avizul de intrare in acest program. Apoi se completeaza niste formulare, cu semnaturile unuia dintre medicii curanti, a medicului-sef al Labo-ratorului de Sanatate Mintala si a directorului Spitalului Obregia, cu care merg la Directia Sanitara a Municipiului Bucuresti, de unde obtin autorizatia propriu-zisa de stupefiante. Aceasta autorizatie trebuie sa fie tot timpul asupra pacientilor, in special sambata si duminica, atunci cand metadona li se da acasa, serviciul nefunctionand la sfarsit de saptamana.
Actele de care are nevoie cel care doreste sa intre in programul de metadona sunt: trimitere de la medicul de familie, adeverinta de la Administratia Financiara ca nu are venituri, in cazul in care nu aduce o adeverinta ca este elev, student sau salariat, si alte acte medicale insotitoare ca a mai urmat tratamente pentru dezintoxicare: bilete de iesire din spital, retete, etc.

- Comunitatile terapeutice nu exista, inca, in Romania. Ce parere aveti despre acest aspect?
- Aceasta a fost si ramane in continuare marea problema. Desi tratamentul merge excelent de la o zi la alta, se ajunge ca in trei saptamani sa nu mai fie dependenti, sa nu mai simta nevoia de heroina. Insa, aceasta este dependenta fizica. La heroina, dependenta fizica a organismului este de 5%, 95% este dependenta psihica, tentatia de a te intoarce. In aceste conditii, ii faci externarea, fiindca din punctul meu de vedere, al medicului, este bine, nu mai este dependent, dar facandu-i externarea, practic il arunci in gura lupului, il trimiti in strada, in acelasi mediu, in acelasi anturaj. Atunci reincepe consumul, vine din nou, ca un cerc vicios. Lantul terapeutic nu se opreste aici. Dupa cura de dezintoxicare, care poate sa se faca in spital, intr-un stationar de toxicomani dintr-un program de metadona, trebuie sa existe asa numitele comunitati, niste lacasuri care trebuie sa fie in afara orasului, cu o capacitate de 20-25 de oameni, in care ei stau un an, un an si jumatate. Aici, practic, nu se mai face tratamentul de substitutie, factorul principal acolo fiind psihologul, care sa faca cu pacientul sedinte de psihoterapie individuala sau de grup. De asemenea, trebuie sa existe asa-numitii educatori, un fel de instructori de ateliere. In aceste "lacasuri" se autogospodaresc si nu trebuie sa faci diferente intre ei, fie ca este copil de ministru sau cersetor. Altfel, totul este compromis. Aceste comunitati terapeutice trebuie facute neaparat, ca sa inchei un lant terapeutic, pentru ca, practic, acesta nu este incheiat. Eu tratez dependenta fizica, dar dependenta psihica eu nu o tratez.