Statul de drept sau statul drepti

Atat mediul de afaceri cat si mediul jurnalistic au fost destul de bulversate in ultima perioada, in urma exercitiilor Ministerului Public de subminare a statului de drept.
Dinu Patriciu este asteptat la ora opt seara sa soseasca la tribunal, de parca in timpul zilei tribunalul ar fi fost in renovare. Lui Sorin Rosca Stanescu i se schimba in ultimul moment incadrarea in dosarul Rompetrol, din martor in invinuit. Jurnalistul Marian Garleanu din Vrancea este arestat pentru zece zile, si apoi eliberat a doua zi, pentru niste informatii considerate secrete de stat, pe care insa acesta nu le-a dat publicitatii.
Oameni de afaceri, politicieni, jurnalisti trec in aceste zile prin momente pe care le credeau demult de domeniul istoriei. Nu mai conteaza cat sunt de vinovati sau de nevinovati, conteaza cat de mult au deranjat celebrele grupuri de presiune care actioneaza asupra Ministerului Public. Nu mai conteaza daca reprezinta sau nu un pericol social pentru ca pe numele lor sa se emita mandate de arestare. Conteaza doar ""ce scrie in desfasurator"", si mai ales conteaza cine a avut ultimul acces la desfasurator. Intotdeauna conteaza ultimele modificari. Ele te pot lasa liber sau te pot trimite dupa gratii.
Credeti ca Dinu Patriciu nu putea fi chemat la tribunal dimineata sau la pranz? Putea fi foarte bine chemat oricand, dar important era sa se genereze tensiune si mai ales sa se puna presiune psihica asupra lui si asupra celor din grupul lui. Stiau ei bine securistii de ce apelau la astfel de tehnici! Destul de rar dadeau gres.
Cat de periculos a fost Marian Garleanu ca sa doarma o noapte in arest. Si pana la urma cine e principalul responsabil de scurgerea de informatii? Din pacate nu aceste elemente sunt importante! Presa trebuia intimidata si s-a gasit ocazia. Cineva care nu verifica toate detaliile are tendinta sa creada, in prima instanta, ca jurnalistul chiar a pus in pericol siguranta nationala. Sa nu uitam ca traim intr-o tara care s-a aflat destule decenii sub comunism, iar in comunism oricine incalca legea era considerat tradator. Atat timp cat cultura democratica atinge la noi limite ""cu mult sub nivelul marii"" - nu fac nici o aluzie la presedintele Basescu - e foarte usor sa lasi opinia publica sa creada ca un asemenea gest, de arestare a unui jurnalist, era de stricta necesitate si se impunea cat mai urgent. Oricum prea putini sunt cei care au citit ca acesta n-a publicat nici o informatie, iar publicatia la care lucreaza chiar a fost felicitata de MApN pentru modul in care a decis sa lucreze cu informatiile pe care le detineau.
Oare ce l-a retinut pe Traian Basescu sa iasa in fata presei si sa ceara demisia ministrului Apararii asa cum era firesc si cum ne-am fi asteptat. Daca n-a fost in stare sa blocheze scurgerea unor informatii militare care puneau in pericol siguranta nationala, n-are decat sa plece acasa. Nici daca informatiile nu mai sunt de actualitate ministrul nu este cu nimic mai putin vinovat. Un om a fost ridicat de acasa si fortat sa stea o noapte in arest ca un infractor. Onorabil ar fi fost ca ministrul sa-si ceara scuze si sa-si dea demisia. Sau cel putin presedintele sa i-o fi cerut.
Cred ca in ciuda tuturor presiunilor, pe care le pune in continuu pe institutiile statului de drept, presedintele nostru n-a avut o saptamana prea usoara. Patriciu, DNA, comunitatea de informatii, statutul parlamentarilor sunt numai cateva din tintele pe care nu le-a cam nimerit asa cum si-a propus.
Nici macar fostii lui colegi de partid nu-l mai asculta chiar orbeste si nu mai stau chiar asa de drepti. De coalitie nici nu mai putem vorbi. Numai partidul pe care si-l creeaza se indreapta incet, incet spre victoria finala.
Sa nu credeti ca se va multumi sa aiba doar propriul partid la picioare. Nu si-a luat inca gandul nici de la Parlament, nici de la Guvern, nici de la servicii. Vrea sa fie presedintele a tot ce misca si mai ales tot ce sta in tara asta. Si daca s-ar putea sa nu mai miste nimeni ar fi perfect. Ar fi perfect daca toti am sta drepti? Am inteles bine, domnule Bases... pardon, domnule Lukasenko?

---

Despre autor: