A devenit o moda. A devenit o moda inca din mandatul trecut sa ne laudam ca facem programe. Poate programul "Cornul si laptele" a fost cel mai mediatizat. Aceasta moda a fost preluata si de catre actuala guvernare. Si a introdus programul "Fermierul", care, poate, s-ar fi numit mai bine programul Cowboy-ul.
De ce? Pentru ca seamana extrem de mult cu exact ceea ce se intampla in vestul salbatic american, unde investitorii joaca rolul de cowboys, iar taranii romani au avut de ales un singur rol: cel de piei rosii. Ce zice programul Fermierul? In mare, spune cam asa: va vindeti terenul agricol sau il dati in arenda si veti primi o caruta de bani. 50 de euro pe hectar pe an pana la sfarsitul vietii daca il arendati, sau 100 de euro pe hectar pe an, pana la sfarsitul vietii daca il vindeti. Si Guvernul se mira ca taranii nu vor sa isi vanda terenurile cowboy-ilor. Recent, in emisiunea "Economia in 60 de minute", presedintele Comisiei de buget, finante, banci si piata de capital din Senatul Romaniei, domnul Varujan Vosganian, ne facea un calcul: Ganditi-va, spunea dansul, daca un taran are 5 hectare de teren si il vinde, va primi pana la sfarsitul vietii 500 de euro pe an.
L-am intrebat pe domnul Vosganian: dumneavoastra ati putea trai cu 500 de euro pe an? A evitat raspunsul in mod repetat si diplomat, asa ca, vom da noi un raspuns economic: 500 de euro pe an reprezinta cam 2 salarii medii pe economie, asa ca, s-ar putea trai, mediu, cam 2 luni din 12. Ce vor face taranii in urmatoarele 10 luni ? Cu ce vor trai? Nu asa se pune problema, ne sugera domnul Vosganian. Dar cum? Pentru ca, dupa rationamentul nostru, nu foarte multi tarani au in proprietate 5 hectare de teren ca sa incaseze 250 de euro pe an in caz ca il dau in asociatie sau 500 de euro pe an, in cazul in care il vand. Si daca vinde terenul, cu ce va ramane taranul? Pai, cu pretul incasat pe teren ori, daca se vinde mult deodata, acesta nu va fi prea mare. Apoi, ar mai ramane cu 500 de euro pe an, care, cu siguranta, nu ajunge nici unei gospodarii de tarani (sot si sotie) pentru traiul anual. Exista promisiunea ca banii vor fi platiti pana la sfarsitul vietii.
Nu vrem sa fim sarcastici, dar iata care sunt cifrele: speranta de viata in Romania este de 71 de ani, ori, pentru un taran in varsta, mult nu ar mai ramane pana cand, din punct de vedere statistic, va fi mort. Cu pretul medicamentelor in continua crestere, cu proasta calitate a serviciilor medicale, cum isi va asigura taranul nostru sanatatea de acum incolo? Inainte se stia: taia un porc, il vindea si avea bani de medic. Or, acum, daca isi vinde terenul, taranul isi vinde si speranta la viata: din roadele terenului traiau el si familia lui, din ceea ce cultiva pe teren, avea cu ce sa hraneasca, porcii, vitele sau puii din gospodarie, pe care ii folosea pentru autoconsum. Altfel, cultiva terenul si vindea produsele la marginea drumului, sau le folosea pentru troc, pentru ca trocul este inca foarte folosit la tara, din cauza saraciei. Isi vor permite taranii sa isi vanda chiar sansa la viata?
Spunea domnul Vosganian in emisiune ca: "Nu este moral sa lasam batranii de peste 60 de ani sa munceasca". Asa ca, sa isi vanda terenurile ca sa nu mai munceasca, sugereaza Guvernul prin programul Fermierul. Banii, fie in cazul arendei, fie in cazul vanzarii, se vor termina prea repede intr-o economie in care inca se moare de frig, tocmai din cauza lipsei banilor. Asa ca, ar mai exista o alternativa? Sigur ca da, ca taranii sa se angajeze, sa lucreze terenul care o data a fost al lor, si eventual sa fie platiti in produse, ca sa aiba din ce trai. Inapoi in feudalism, sau inapoi la pieile rosii in care, exploratorii plateau cu margele de sticla aurul indienilor, dupa care ii luau la goana. Asta ne dorim?
Nu neaga nimeni faptul ca e de dorit o agricultura pe suprafete mari, o concentrare a terenurilor pentru o mai buna exploatare agricola. Dar este esential ca aceasta concentrare sa fie facuta corect: pentru proprietari in primul rand, care, daca dau terenul in arenda, chiar sa isi permita sa traiasca ca oamenii, nu ca indienii. Iar banii, nu sa vina de la stat in cazul unui beneficiar privat, ci in urma randamentului mai bun al acelui teren, platit chiar de privat.
De fapt, cat de mult ii pasa acum statului de agricultura? Mai deloc, subventia agricola abia daca mai exista si poate ca acesta este un alt motiv, pe langa inundatii, pentru care agricultura a mers in 2005 exceptional... de prost. In plus, nu cumva tot statul, prin ordonatorul fiscal a majorat impozitul pe terenul agricol de 40 de ori, incepand cu 1 ianuarie 2006? Asa sprijina statul agricultura?
Ca iar imi aduc aminte de cele 4 mari prioritati ale Guvernului Romaniei pentru anii 2005-2008: agricultura, infrastructura, sanatatea si educatia. Au fost 4 ani, au mai ramas cel mult 3 pentru actualul Guvern, pentru ca unul este totalmente ratat: agricultura a avut cel mai prost an de multa vreme incoace, in privinta infrastructurii, premierul Romaniei tocmai ne-a anuntat ca trebuie sa ne facem autostrazi cu banii nostri, pentru ca nu suntem capabili sa absorbim mult trambitatele fonduri europene, Sanatatea este pe perfuzie, marcata de vendete politice si de lipsa de respect pentru Justitie, iar Educatia a parcurs anul trecut cea mai mare greva postdecembrista, profesorii fiind amagiti cu promisiunea fondurilor europene in conditiile in care chiar premierul recunostea ca sunt greu de accesat.
Ce va urma dupa programul cowboy-ul? Pentru ca acest program include inca din titlu o mare aberatie: este adresat celor care nu vor deveni fermieri niciodata. Celor care sunt tratati precum pieile rosii...