Cronica plasticaVitalie Butescu, sau cartea obsesiilor

Vitalie Butescu, pictor, nascut la 3 octombrie 1972, in localitatea Stefan Voda din Republica Moldova. Este licentiat al Academiei de Arte "Ion Andreescu", promotia 1997. Expozitii personale: 1997 si 1998, expune la Galeria "Artis", Timisoara, in februarie 2005 si ianuarie 2006 expune la Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO. In mai 2005 sub patronajul UNESCO expune la Paris.
Derivand fluid de din rosu si aur catre verde, albastru si pamant, pictorul Vitalie Butescu ne bucura si tulbura, si excita si someaza la gandire si simtire adanca, in noua lui expozitie de la Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, din strada Cehov 8, unde atata arta curge.
Obsesia de estimp a Butescului sunt truverii si arlechinii. Pretext, si unii si ceilalti, pentru o lume alta, o lume paralela si poate si egala, o "ceea lume" cu nimic mai mare ori mai mica, mai frumoasa ori, dimpotriva, reala, mai buna ori, dimpotriva, adevarata. O lume deghizata, in care oameni deghizati deghizeaza trairile noastre deghizate, valorile noastre deghizate, marile noastre principii si crezuri deghizate, rotundul deghizat al adancurilor noastre, de nu mai stii pana la urma cine e deghizare si cine e deghizarea deghizarii. Lumea lui Butescu cel de azi e populata de regi si bufoni, o aristocratie a deghizarii, de femei si barbati, o erotica a deghizarii, de clovni transvestiti in bufoni pentru a masca arlechinii ce zac in adancurile lor. Ei poarta masti si costume, evantaie si umbrele: ei oculteaza si exhiba. Corpul nud devine un suport si reflector si oglinda pentru ciorapi - o inutila cenzura - si palarii si pantofi burlesti, pentru ca omul lui Butescu nu e un om fara capatai: el are ambele extremitati, cea dinspre iad si cea dinspre rai, bine si frumos si rotund si cu grija marcate, ca un cadastru funciar prea grijuliu a socoti orice de unde-ncepe si pana unde duce.
Aceasta alta lume beneficiaza de o alta rationalitate, de o alta cunoastere, sau para-noia, cum am spune noi pe elineste. Iata-i pe cei cativa domni bufoni care examineaza, cu sticle de marit si inteles, hexaedrul compus din cubici ordonati si viu vopsiti atomi, deslusindu-i anevoie maruntaiele si intelesul: ai zice un distins conclav de savanti care printr-un capriciu si-au instalat laboratorul cercetarii lor la casa de nebuni. Iat-o si pe posibil virtuoasa Suzana - alta obsesie butesciana - imprumutandu-si reluctanta celor doi batrani: o lume in care minus cu minus face plus si fortele de respingere atrag newtonian. Iata perechea din penumbra - deghizare a neantului viu - ravnitoare si cu ganduri tactile pipaind o realitate de canava.
In sfarsit, peticele. Alaturi de cub - trimis al hazardului, cautand Rubiconul peste care sa se rostogoleasca navalnic - peticul populeaza universul lui Vitalie Butescu, alcatuind prin solidaritate o lume. Esichere din petice, cuburi Rubik din petice, carpete, pantaloni cadrilati, dar si fiinte cadrilate pe care tehnica si zvacul din poignet al pensulatiei le alcatuiesc din petice. Din petice se intrupeaza, precum Electra, o armonie ulterioara, de mecanism sau organism pe care un copil ori un dement le-a dezarticulat si reasamblat apoi cu lopata.
Vitalie Butescu inventa lumi. Oare si pe a noastra nu tot vreun Vitalie Butescu, mai vechi si mai asezat, la trezie ori la betie, la hiperluciditatea puritatii ori mocirlei, o va fi inventat-o?

---

Despre autor: