9 februarie 2006. Senatul Romaniei respinge Ordonanta de Urgenta nr. 134/2005, prin care PNA se transforma in DNA.
Un moment normal intr-o tara normala. Una dintre Camerele Parlamentului nu e de acord cu un act al Guvernului - o ordonanta de urgenta - dand curs statutului sau definitoriu in cadrul realitatii de drept din Romania: cel de instanta careia i se supune Executivul.
Cum am spus de atatea ori pana acum, Romania lui 2006 nu e o tara normala. E o tara intoarsa la vremurile zbuciumate imediat postdecembriste, dominate de miscari de strada, luari de pozitie revolutionare, petitii iscalite de cetateni mai mult sau mai putin competenti. Sub presiunea acestei atmosfere clocotinde, in care multi au sesizat atmosfera din zilele Marii Revolutii din Octombrie, cand Puterea apartinea sovietelor de muncitori, tarani si soldati, au fost luate, la vremea respectiva multe hotarari aberante.
Dand curs acestei atmosfere asemanatoare celei din 1990, dupa votul din Senat, pe posturile de televiziune si pe primele pagini ale ziarelor au dat buzna, palizi de spaima, komisarii de opinie din Romania de azi: jurnalisti si reprezentanti ai asa-zisei societati civile. Asemenea celor care in 22 decembrie 1989 apareau la TVR pentru a ne isteriza cu anunturi despre apa otravita, despre depozitele de sange aruncate in aer, despre coloanele de blindate pornite spre Bucuresti si despre teroristii supermeni, komisarii zbarliti decretau in cor: Romania e in criza! Luati de val, politicienii s-au apucat sa dea si ei din gura despre dezastrul iminent. Au urmat timp de cateva zile gesturi aberante prin raportare la Romania de dupa 16 ani de la Revolutie, membra a NATO si pe cale de a intra in Uniunea Europeana: comunicate anti-Senat venite din partea a tot felul de organizatii, petitii iscalite sub titlul de intelectual de cetateni profitori ai noului regim si de politicieni, linsaje mediatice ticluite de televiziuni cu patroni puscariabili.
Toate aceste fapte de presiune de strada asupra institutiilor statului de drept din Romania aveau un punct comun: din criza care ar zgudui temeliile tarii nu se poate iesi decat daca Traian Basescu trimite de indata ordonanta la Senat pentru a fi votata in forma propusa de Guvern.
Dat fiind ca exigenta era formulata de cei care-l sprijinisera electoral fatis, te-ai fi asteptat ca Traian Basescu sa se execute pe loc.
Ei bine, Traian Basescu nu se executa. Nu trimite imediat ordonanta la revotare. Anunta ca inainte de a lua o decizie se va consulta cu partidele parlamentare. Joi, 16 februarie, si vineri, 17 februarie, partidele parlamentare urca Dealul Cotrocenilor. Fiecare cu punctele sale de vedere privind soarta ordonantei. Dupa ascultarea acestor puncte de vedere, Traian Basescu ne ofera o alta surpriza de proportii. Declara ca, avand in vedere pozitia partidelor, luni, 20 februarie, ii va invita pe liderii partidelor parlamentare, insotiti de specialisti, pentru a gasi impreuna forma finala a ordonantei pe care o va trimite Senatului. La finele noii intalniri, presedintele anunta ca va trimite ordonanta spre reexaminare, impreuna insa cu observatiile prin care DNA devine Directie in cadrul Parchetului General, iar Daniel Morar, subordonat direct al lui Ilie Botos.
Adevarata sau artificiala, criza a luat sfarsit. Castigator absolut: Traian Basescu.
Astfel, presedintele a reusit:
1. Sa-si realizeze obiectivul de a-l trece pe Daniel Morar, omul Monicai Macovei, in subordinea lui Ilie Botos, omul sau. Fara a da de banuit o clipa ca asta a urmarit, deoarece domnia-sa poate sustine ca a tinut cont de opinia partidelor parlamentare.
2. Sa se afirme inca o data, dupa criza din vara anului trecut, prilejuita de decizia Curtii Constitutionale, drept garantul statului de drept in Romania lui 2006.
3. Sa arate tarii ca domnia-sa e un pilon de intelepciune in mijlocul nebuniei intretinute de komisarii portocalii din presa si din asa-zisa societate civila.
4. Sa se infatiseze in ipostaza de presedinte situat deasupra confruntarilor politice interne.
Prin aceasta, Traian Basescu s-a dovedit din nou un extraordinar exploatator al situatiilor de criza. Situatii care-i servesc atat de bine interesele, incat ai jura ca el le-a creat, potrivit vechiului principiu: al focului pus pentru a fi salutat ca pompier salvator.