Canisul de paza al democratiei

Cel putin in chestiunea asta, toata lumea e de acord: daca s-a castigat ceva ferm, concret si ineluctabil in toata nesfarsita noastra Tranzitie, acest lucru e libertatea presei. Chiar din 22 decembrie 1989, cu inerente poticniri, sovaieli, erori, mass-media au devenit, pe bune, a patra putere in stat; cu toate ca faptul n-a convenit totdeauna, mai ales structurilor Puterii. Va mai aduceti aminte ce rictus pana la urechi avea dl Ion Iliescu cand vorbea de "o anumita parte a presei"? Adica aceea care, cu armele ei specifice, il sanctiona si care, desigur, nu-i convenea.
Dupa o prelungita luna de miere, nici dl Emil Constantinescu nu s-a simtit mai bine in concubinajul plin de nabadai cu nerecunoscatoarea-i amanta. Cat despre dl Adrian Nastase, ce sa mai zicem? Aproape toti condeierii de marca ai tarii au tras in Domnia-Sa, precum teroristii, din toate pozitiile.
"Nimeni n-a castigat vreodata un razboi cu presa!"- Mitica Dragomir dixit. Si stia el ce stia... Mai complicate par lucrurile cu dl Traian Basescu. Actualul presedinte al Romaniei nu e asa de tampit, incat sa nu-si dea seama ce rol (pozitiv!) a avut presa in instalarea sa la Cotroceni; un rol pe care si l-a asumat, in perioada respectiva, inclusiv ZIUA. Si, fara falsa modestie, inclusiv semnatarul acestor randuri. Dar in ultima vreme am tot mai mult senzatia ca, din motive pentru mine necunoscute, desi stie ca, metaforic vorbind sau nu, presa e cainele de paza al democratiei, dl Traian Basescu ar vrea ca rasa canina care indeplineste aceasta functiune sa nu fie de talie prea mare sau prea agresiv, lup alsacian, doberman sau, Doamne fereste, pitbull. Pentru Domnia-Sa, ziaristul ar trebui sa fie un soi de canis domestic, pe care sa-l tunda, sa-l scoata in fiecare dimineata la pipi pe aleile Cotroceniului si caruia sa-i arunce din cand in cand, cu mana lui Radu Timofte, bomboane Chappi.

---

Despre autor: