"Delegatia Comisiei Europene in Romania doreste sa asigure publicul roman ca aderarea la UE nu comporta obligatia expresa de a tripla pretul gazelor naturale interne fata de nivelul lor actual", se arata intr-un comunicat de presa al Delegatiei. In plus, comunicatul precizeaza ca "in contextul actual, caracterizat printr-o mare volatilitate a pretului combustibililor pe plan mondial, problema pretului energiei (si, in particular, a gazelor naturale) in Romania este deja suficient de dificil de inteles pentru a nu mai necesita complicarea sa suplimentara prin declaratii alarmiste care pacatuiesc prin omisiune". Totusi, Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti arata, pe de alta parte, ca Romania, ca stat membru al Uniunii Europene (dupa aderare), "va trebui sa respecte regulile comunitare de concurenta si sa posede caracteristicile unei economii de piata functionale. Aceasta presupune ca pretul gazului natural din productia interna sa fie stabilit la un nivel care permite recuperarea integrala a tuturor costurilor de productie si ca resursele rare sa fie alocate celor mai eficiente utilizari, potrivit semnalelor transmise de preturi care reflecta tendintele pietei mondiale. In consecinta, evolutia preturilor internationale ale combustibililor are o relevanta directa pentru nivelul de pret al gazului din productia interna, iar daca majorari importante vor continua sa se produca la nivel global, nu exista nici o modalitate de a izola complet piata romaneasca de consecintele lor". Ceea ce inseamna ca, pentru a nu izola complet piata romaneasca, pretul de vanzare al gazului din productia interna trebuie sa fie comparabil cu cel international. Acest lucru ar fi trebuit sa se intample, conform Capitolui 14 "Energia" negociat cu UE, pana la sfarsitul anului, ceea ce ar fi insemnat ca pretul gazului intern sa creasca de la 110 dolari/1000 mc, la circa 300 dolari/1000 mc, adica de aproximativ trei ori.
Conform unui document de pozitie complementar al Capitolului 14 Energie, negociat si inchis cu Comisia Europeana in anul 2003, cand la putere era PSD, Romania si-a asumat obligatia de a atinge, pana la data integrarii, "paritatea" intre preturile gazelor din import si cele din productia interna. In momentul in care au fost inchise aceste negocieri, pretul gazelor din productia interna era de 60 dolari/1000 mc, in timp ce pretul gazelor din import era de 140 dolari/1000 mc.
Autoritatile se explica prin aceea ca, la momentul respectiv, nu putea fi prevazut faptul ca pretul gazelor va creste semnificativ in anii 2004 si 2005, in urma scumpirii importante a petrolului. La inceputul anului 2003, pretul unui baril de titei se situa intre 30 si 38 de dolari, pentru ca anul trecut sa depaseasca 70 dolari/baril. De remarcat, la momentul aderarii, autoritatile ar fi putut sa ceara perioada de tranzitie pana la alinierea pretului gazelor din productia interna la cel international. De asemenea, ar fi putut sa incerce sa negocieze ca gazul din productia interna non-economic (pentru populatie, institutii) sa aiba un pret apropiat costurilor de productie, iar cel folosit de agentii economici sa fie comparabil cu cel international, pentru a nu introduce distorsiuni (dumping) pe piata unica europeana. Autoritatile de la Bucuresti incearca abia acum sa renegocieze acel articol din capitolul de aderare privind energia astfel incat alinierea pretului gazelor interne la cel international sa se realizeze in doi ani de la aderare.