Motto: ""Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt"" (Nichifor Crainic) Pentru fiecare dintre noi exista un anotimp preferat in care ne simtim cel mai bine. Pentru foarte multi, acest anotimp este primavara, cu toata simbolistica regenerarii naturii pe care o aduce. Pentru mine anotimpul preferat a fost si ramane toamna, cu calmul caldut, ca o boare de regret care totusi iti da o senzatie de implinire, o satisfactie a lucrului bine facut.
Si totusi, acum de abia astept sa vina primavara. Simt prea acut povara iernii care trece. Bucuria zapezilor imaculate, transformate in noroaiele orasului, cerul sticlos de gerul devenit obositor sau plafonul jos de nori de un cenusiu tern care induce o stare apasatoare, au devenit - printr-o monotona repetabilitate - greu de suportat. Se induce o stare de nervozitate amplificata de inutilitati ridicate artificial la ranguri decisive. Parca se uita sensul lucrurilor in favoarea dominantei momentului.
Acum, cand bucuria albului imaculat se transforma in cenusiul iernii care trece, totul pare mai complicat si, de multe ori, nerezolvabil.
Politicul, devenit parte a vietii noastre cotidiene, este si el la fel de cenusiu. Totul pare cuprins de o complexitate greu de rezolvat.
Rupturi inevitabile s-au conturat, intre guvern si presedintie, intre guvern si parlament, intre putere si opozitie nu mai exista posibilitatea comunicarii prin argumente.
Fiecare pretinde, chiar dincolo de limitele absurdului, ca detine cheia adevarului absolut.
In ultimele zile de iarna totul este mai greu de suportat. Inghetul lipsei de comunicare, marasmul deciziilor pripite par ca nu vor mai trece niciodata.
Si toate se rasfrang asupra celor care, in fiecare dimineata, in noroaiele citadine sau pe desfundatele drumuri de tara, merg sa-si castige painea zilnica. E greu sa traiesti in aceasta iarna care nu mai vrea sa treaca.
Nu stiu daca o serie de convorbiri, chiar la nivelul cel mai inalt, pot sa fie un semn de dezghet. Depinde de ce va urma, dar nu intr-un viitor incert, ci chiar de maine.
Raman cu satisfactia rostirii unor adevaruri in care credem. Nu sunt adevaruri absolute, sunt adevarurile discutiei si comunicarii pe care le propunem; imuabile sunt insa convingerile noastre. Zece oameni am facut - ca reprezentanti ai Partidului Romania Mare la consultarile cu Presedintele Romaniei - cateva zeci de propuneri. Nu ambalate intr-o sofisticata teorie, ci in modul cel mai direct, nu pentru hieratice obiective, ci pentru viata de zi cu zi a tarii. Apararea statului national, sanatatea, locuintele, patrimoniul tarii, romanii de dincolo de granitele politice, dar aflati in interiorul granitelor sufletesti au fost tot atatea teme enuntate ca premise ale unor solutii ce se cer imediate. Si, ca dominanta, lupta reala si eficienta impotriva coruptiei. Impotriva unei coruptii concrete, nu enuntiative, pe baza de documente inmanate Presedintelui Romaniei. Lupta ce trebuie concretizata intr-adevar de institutii statale specializate, dar care sa fie constitutional constituite si sa nu reprezinte potentialul pericol de a fi o arma politica la discretia unui partid sau a unei persoane. In aceasta ar consta puterea, eficienta si forta acestei institutii. Lupta cu murdaria coruptiei se face de institutii curate, cu adevarati profesionisti curati, alesi dupa acest criteriu, nu investiti dupa alte interese.
Receptionarea unor astfel de idei poate fi un prim semn de dezghet, dar ramane inutil fara o concretizare imediata.
Oricum, este prea multa si prea lunga iarna, cu zapezi transformate in noroaie, cu cerul apasator care intuneca orizonturi. Sentimentul ca ai incercat macar sa aduci mai aproape bucuria primaverii, ca ai facut ce depinde de tine sa apropii ceva ce trebuie sa vina este cel putin dadator de sperante.
Caci odata si odata va veni primavara si vrem sa fim alaturi de ea, sa o traim din plin.