Recent, reluand lectura unor scrieri ale unui doct istoric al Bucurestilor, George Potra, despre calatorii straini care au poposit in acest oras, aflat la rascrucea imperiilor, m-am inchipuit si eu spectator la Sosea.

Aflata in prelungirea Podului Mogosoaiei (Calea Victoriei de astazi), Soseaua Kiseleff poarta numele guvernatorului Principatelor Romane (intre anii 1829 si 1834) si a fost botezata astfel de Divan, care l-a naturalizat la 18 martie 1841, pentru meritele sale de edil al urbei valahe.
Sa ne imaginam. E duminica. Ora doua dupa-amiaza. Protipendada orasului iese la promenada. Echipaje luxoase, cai focosi (albi, roibi, negri) si vizitii pitoresti sunt manifestarile de orgolii ale stapanilor si prilej de desfatare si barfa ale privitorilor. Fiecare familie cu stare are echipajul propriu, iar marii boieri, ofiteri superiori si o parte din medici aveau cate doua randuri. Cei care nu-si permiteau luxul sa ajunga la Sosea cu propriile calesti angajau una din cele 400 de trasuri (erau pe categorii) ale Capitalei, stationate in fata monumentalei cladiri a Teatrului National, vizavi de Hotelul Continental.
ANIMATIE. Pentru o plimbare cu o trasura mai buna, timp de o ora, aveai de platit 60 fileri (un filer insemna o centima, un ban - era moneda obisnuita pe vremea ocupatiei austriece) si doar 20 fileri cu una de clasa a treia. Erau trasuri produse in ateliere europene recunoscute (italiene, frantuzesti, austriece, rusesti), unele mai frumoase ca altele. Conducatorii bidiviilor, vizitii, erau imbracati cu mantii captusite cu matase, de diferite culori, imbodobite cu fireturi si brandeburguri aurite.

PLIMBARE. La sosea se ajunge cu trasura