Se repeta ascensiunea lui Vadim

La fel cum s-a intamplat in perioada anterioara alegerilor din 2000, pe fondul scaderii credibilitatii PDSR si CDR si al luptelor interne din interiorul dreptei aflate la putere, cand PRM si Vadim au inregistrat cresteri remarcabile in plan electoral, si acum fenomenul este asemanator. Toate partidele parlamentare sunt in cadere libera, in timp ce PRM urca. Iar fenomenul tinde sa se accelereze. In ultimele sase luni - iunie 2005-ianuarie 2006 - Alianta DA a pierdut nu mai putin de opt procente, PSD doua, in timp ce PRM a urcat de la 8 la suta la 17 la suta, conform sondajelor de opinie. Chiar daca intre diferitele institute pot aparea unele diferente, ele sunt nesemnificative, in raport cu realitatea, socanta pentru orice analist, ca PRM si-a dublat, practic, punctajul electoral. In acest moment, partidul este deja eligibil pentru o alianta la guvernare. Cauzele noii ascensiuni a PRM le-am schitat in editorialul publicat ieri, mai ales in privinta resorturilor externe. Astazi ma voi referi la motorul intern al acestei cresteri, care este chiar Corneliu Vadim Tudor.
Afirmatia conform careia PRM a devenit eligibil pentru o alianta la guvernare se bazeaza pe atingerea, de catre acest partid, a masei critice electorale. Nu inseamna neaparat ca vom asista, in perioada imediat urmatoare sau chiar in interiorul actualului ciclu politic, la o reconfigurare cu PRM a unei majoritati care sa preia sarcina Executivului. Este de presupus ca inca celelalte partide vor fi si prudente si reticente, in raport cu PRM. Ramanand in opozitie, acest partid are o tendinta naturala de crestere. Chiar daca nu face nimic special, exceptand exercitiul dreptului oricarei formatiuni din opozitie de a cenzura, contesta si contracara actele puterii. In definitiv, nemultumirile electoratului trebuie sa rabufneasca undeva pe scena politica. In conditiile in care si PSD, primind lovitura dupa lovitura, are o tendinta, nefireasca pentru un partid in opozitie, de scadere a credibilitatii sale - si revirimentul intarzie sa apara, din varii motive - singura directie spre care se poate indrepta speranta cetatenilor care nu fac parte din nucleul dur al celorlalte partide este PRM. Fiind unicul partid parlamentar din opozitie nelovit la imagine si care, in mod cert, va ramane parlamentar si dupa alegerile viitoare. In paranteza fie spus, Dan Voiculescu, presedintele PC, a sesizat existenta unui bazin electoral care ar putea fi atras si incearca sa se inscrie in competitie, pentru a imparti beneficiile cu PRM. Dar handicapul Partidului Conservator este ca, pentru cetateni, nu exista nici o garantie ca aceasta formatiune poate, de una singura, intra in Parlament la alegerile viitoare. Romania tacuta, a nehotaratilor, nu este dispusa sa-si risipeasca voturile, oferindu-le unor partide care nu se stie daca vor ajunge in viitor parlamentare sau la putere.
Vadim este realmente o locomotiva electorala. Numai in putine situatii, cand in plan politic a manifestat sovaiala, cand a fost ezitant sau a jucat vadit duplicitar, el s-a aflat, in materie de credibilitate, in urma PRM. Au fost exceptii, de altfel putine la numar si valabile pentru perioade insignifiante de timp, care nu au facut altceva decat sa confirme regula ca Vadim are capacitatea de a trage partidul in sus. Si asa procedeaza de cand a preluat, din nou, franele la PRM si la fel va face si in viitor. Dar Vadim mai are o calitate. Este prezidentiabil intr-o tara in care nu prea exista, in acest moment, candidati pentru cea mai inalta functie in stat. In definitiv, cineva va trebui sa se bata cu Basescu in 2009. Pentru moment, liberalii nu reusesc sa califice, pentru o asemenea "finala mare", o personalitate cu potential real. La PD nu se pune problema. Nici la UDMR. In PSD este de presupus ca apele nu se vor limpezi suficient de mult, astfel incat cel mai mare partid din Romania, cu cel mai important bazin electoral, sa poata sustine in corpore un candidat. Ca sa nu luam in calcul si faptul ca, intre timp, Parchetul, din ce in ce mai aservit, va umbla la dosare. Ca si serviciile secrete. Basescu va incerca sa-i culce la pamant, din fase, pe toti rivalii potentiali din PSD. Sub acest aspect, Corneliu Vadim Tudor pare, pana in prezent, a fi de neatins. Iar PRM, in crestere - un fenomen care se poate accelera in perioada urmatoare - ii va oferi, pentru sustinere, un bazin electoral in orice caz comparabil cu cel de care va dispune Traian Basescu.
Este greu de imaginat - exceptand poate efectul unor eventuale greseli fatale pe care le-ar face Vadim - ca scenariul din 2000 de la finala prezidentialelor se va repeta. Atunci multi au optat pentru "raul cel mai mic", preferand sa-l crediteze pe Ion Iliescu decat sa-l vada presedinte pe Vadim. Acesta din urma are suficient timp pentru a-si cosmetiza imaginea de lider violent si extremist. In plan intern. In plan extern, va conta mai putin, atata timp cat voturile electoratului nu vor mai putea afecta decisiv statutul euro-atlantic al Romaniei.

---

Despre autor: