Oamenilor le plac povestile despre falsificatorii de tablouri.

Nimic nu scapa astazi nefalsificat, totusi contrafacerile din arta starnesc cel mai mult imaginatia unui public mare si amorf. Pana si persoanele care n-au in casa un tablou se dau in vant dupa articolele si cartile despre falsificatorii celebri. Ignorantii traiesc si mor cu convingerea ca exista si drumuri cotite ori foarte scurte spre glorie. Mai interesanta insa decat psihologia mistificatorului e intotdeauna aceea a escrocatului. Totusi, nimeni nu scrie reportaje si studii despre marii pacaliti ai celor mai marunti falsificatori.
Oricat de iscusiti ar fi falsificatorii si oricat de bine regizate ar fi pacalelile, pana la urma e vorba de bani. Mai bine zis, numai de bani. Cazul in care un pictor talentat se razbuna pe o soarta ingrata, producand falsuri din frustrare, nu pentru bani, e mai rar decat ne place sa credem. Cititorilor de istorii captivante cu inselatori faimosi le convine sa creada ca, in felul lor, si acestia sunt genii. Inocenta merge uneori pana intr-acolo incat in nenumarate cazuri falsurile satisfac mai mult decat originalele.
Daca falsurile, chiar si cele care au marcat curiozitatea a milioane de oameni, sunt totusi o chestiune de mestesug, nimic nu-i impiedica pe iubitorii de cacealmale gigantice sa caute in scenarii si samanta divina. Marii pacaliti ar trebui sa fascineze la fel de mult ca si marii castigatori. In toate afacerile cu falsuri, nu maiestria contrafacerii e performanta, ci plasarea falsului la inchipuit. Si spun inchipuit, nu inselat, deoarece trucurile in uz sunt aceleasi de veacuri si extrem de simple. Cele mai fortificate cetati, tot cu o cheie se deschid.
Oamenii au toti vanitati nemarturisite, dar la amatorii de chilipiruri punctul slab e convingerea ca gustul, bunul-gust vine intotdeauna inaintea stiintei. La o cercetare de tip statistic a multimilor de amagiti va rezulta ca nici unul nu se considera lipsit de gust. Aici e cheia sarlataniei: trisorul se tine de regula, pe cand fraierul se crede dintre alesi, un stiutor intre stiutori. Cheia cu care se descuie turnul de fildes al celui convins de gustul, de flerul si de norocul lui e lingusirea. Plasatorul il lauda din toate partile si in chipul cel mai nerusinat cu putinta pe subiect, iar din o suta de subiecti, daca sunt trei care rezista la elogii. Toti plasatorii, care le-au bagat in casa guvernantilor falsuri, li
s-au adresat in acelasi chip: Numai dumneavoastra sunteti in stare sa apreciati cu adevarat un original si sa faceti deosebirea de un fals.
Intr-o zi o sa public decalogul trucurilor cu care poti trimite in orice lume bogata un fals ordinar, stiind ca nici unul din virtualii clienti ai negociatorilor de falsuri nu va considera ca inventarul slabiciunilor de colectionar il priveste. Gogomanii au fost dintotdeauna altii, noi doar simpli ghinionisti.