Multi oameni au fost agatati in streang in fata lui: i s-a impregnat pe retina tremurul funiei. Spasmul muribunzilor ii cutreiera si astazi cosmarurile. A trecut prin chinuri greu de imaginat, si-a vazut moartea cu ochii, dar a vazut si sute de oameni pierind. El a scapat printr-o minune.

Prof. univ. dr. Ioan Gottlieb a implinit 76 de ani. Este unul dintre putinii romani care inca mai poarta amprenta Auschwitzului.
GHETOUL. Pana la
5 ani nu a stiut ca este evreu, abia atunci i-a spus tatal sau. In Baia Mare ocupata de unguri, evreii vorbeau limba celorlalti, asa ca idis nu a invatat in familie. Tatal sau vorbea germana si a invatat si el, mai ales ca avea si o ""fraulein""
(n.r. - guvernanta) fata in casa. ""Antisemitismul exista si sub romani, si sub unguri, insa el s-a accentuat cand au venit nemtii. Sub unguri au inceput acele legi de discriminare, erau vestitele numeruss claussus si numeruss nullus. Erau facultati unde nu era voie sa intre evreii. Din a€™44, in martie, cand au patruns trupele germane, cei din familia Gottlieb a trebuit sa poarte steaua galbena.
""Se stia ca urmeaza ceva rau. Tatal meu era foarte bine informat, asculta Radio BBC, dar afla multe si din alte surse."" Dupa ce nemtii au intrat in Baia Mare, au fost repartizati doi ofiteri Wermacht si la locuinta familiei sale. ""Aveau ca ordonanta un baiat putin mai mare ca mine, cu care m-am inteles foarte bine. La plecarea noastra a spus ca ii pare tare rau pentru toate ce se intampla.""

Familia Gottlieb a fost dusa in ghetoul de la marginea orasului. ""Au venit vreo trei insi in casa, unul dintre ei era profesorul meu de sport. Erau baimareni care colaborau cu nemtii si ne-au escortat la camionul ce ne-a dus la ghetou. A fost ultima zi in propria locuinta a tatalui meu si a bunicilor. Ei nu s-au mai intors acasa niciodata.""

Evreii urcau in vagoanele de vite