Calculul Marilor Puteri Inainte de terminarea razboiului, marile puteri si-au pus problema administrarii teritoriului pierdut de Romania in favoarea Ungariei in vara anului 1940. Cea mai interesata s-a dovedit a fi Uniunea Sovietica. In tara sovietelor s-a constituit o comisie care a elaborat mai multe variante privind viitorul nordului Transilvaniei. Statutul nord-vestului Transilvaniei, teritoriu cedat de Romania Ungariei prin Dictatul de la Viena, a fost o tema aflata in atentia Puterilor Aliate inca inainte de terminarea razboiului. Atat Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, dar mai ales Uniunea Sovietica au fost preocupate de viitorul provinciei. Ele au elaborat mai multe variante posibile privind soarta transilvanenilor. OPINII AMERICANE SI BRITANICE. Pozitiile celor doua puteri occidentale referitoare la viitorul nord-vestului Transilvaniei se incadrau in principiul stipulat de Carta Atlanticului. Potrivit acestuia, Statele Unite si Marea Britanie nu recunosteau nici o schimbare teritoriala care nu a fost ""in acord cu vointele liber exprimate ale popoarelor interesate"". Cele doua state considerau ca optiunea optima este rezolvarea tuturor litigiilor si diferendelor teritoriale in cadrul Conferintei de Pace. Chestiunea Transilvaniei urma sa fie transata la sfarsitul razboiului. POZITIA SOVIETICA. Uniunea Sovietica era direct interesata de viitorul vecinilor. Iar Transilvania devenise un teritoriu de granita al URSS-ului, dupa ce ocupase parti din Cehoslovacia si Polonia. Mai mult, la fel ca si Germania nazista, Uniunea Sovietica a vazut in acest teritoriu o oportunitate de ""a jongla"" intre Romania si Ungaria, in functie de propriile sale interese. Sovieticii au infiintat in timpul razboiului o comisie, numita Litvinov, dupa numele presedintelui ei. Aceasta comisie era insarcinata sa se ocupe de elaborarea pozitiei Uniunii Sovietice fata de viitoarele tratate de pace si sa propuna un model de organizare postbelica a lumii. VARIANTE DE LUCRU. Comisia Litvinov a luat in dezbatere in prima parte a anului 1944 si problema Transilvaniei. Ea a propus trei variante posibile pentru viitorul postbelic al acestui teritoriu. Prima prevedea revenirea Transilvaniei de Nord la Romania. Cea de-a doua propunea ramanerea Ardealului de Nord intre granitele Ungariei. Iar cea de a treia varianta stipula crearea, sub patronajul Uniunii Sovietice, a unui stat independent, Transilvania. Pentru fiecare varianta existau argumente si sustinatori. Intr-o nota informativa din 5 iunie 1944, Comisia Litvinov recomanda crearea statului independent Transilvania. In favoarea acestei variante s-au exprimat I.M. Maiski, fost ambasador al Uniunii Sovietice la Londra, D.Z. Manuilski, fost lider al Cominternului, academicianul E.V. Tarle. Argumentul cel mai puternic in favoarea independentei Transilvaniei era rezumat astfel: ""Cu o populatie de peste 5 milioane de locuitori si cu o suprafata de peste 100.000 km2, Transilvania nu ar putea exista fara protectia unui stat puternic, situat in apropiere, care, in cazul de fata, ar fi URSS, care are cu ea o granita comuna. O astfel de solutionare a problemei ar corespunde si mai mult principiului autodeterminarii popoarelor"". Recomandarea Comisiei Litvinov a ramas desigur la stadiul de propunere. Oricum decizia finala apartinea liderului de la Kremlin. Iar evolutia evenimentelor il va determina pe Stalin sa adopte o solutie favorabila Romaniei. OPINIE
""Arbitrajul de la Viena privind Transilvania trebuie reexaminat in concordanta cu principiul national, dar cu o anumita inclinare in folosul Romaniei, care, (...) dupa razboi, trebuie sa incheie un pact de ajutor reciproc cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si, in felul acesta, sa devina un factor important al apararii noastre in sud-est"" - I.M. Maiski fostul ambasador al URSS la Londra, ianuarie 1944 VALTER ROMAN, PRO SAU CONTRA?