E bine? E rau? Nu stiu. Dar, din punct de vedere economic, asa simt. Evident, pastrand proportiile. Ce isi doreau oamenii pana in 1990? Un loc de munca, un apartament, o Dacie noua si, eventual, o casa la tara. Evident, concediile nu trebuiau sa lipseasca. Si nu lipseau. Ce isi doresc oamenii acum? Un loc de munca bine platit, o casa "pe pamant", o masina noua si o vila la marginea orasului sau la tara. Concediile lipsesc pentru majoritatea romanilor. Si daca ar fi sa ne orientam dupa indicatori economici, suntem inapoi in '90. Am ajuns in sfarsit, dupa 16 ani de tranzitie, sa avem acelasi Produs Intern Brut ca in 1989. Anul asta, BNR "targeteaza" o inflatie de 5 %, iar in 1990 inflatia a fost de 5,1 la suta (tinta BNR cu siguranta va fi ratata sau reconturata, avand in vedere ca doar inflatia pe ianuarie a fost de 1 procent). Ca si in 1990, Romania are bani! Prea multi bani! Dovada: risipa de plati facuta in ultima luna a lui decembrie 2005, cand mai mult de 1 miliard de euro s-a cheltuit pe nimic palpabil. E bine sa ai bani? E bine daca stii ce sa faci cu ei, daca nu ii risipesti. Bani am avut si in 1990. Tineti minte... Ceausescu platise intreaga datorie externa a Romaniei, ba mai mult, din imprumutat devenise imprumutator (dovada sumele pe care Romania le are de primit de la tarile arabe si pe care niste oameni mult prea putin competenti le instraineaza pe nimic si in loc de peste 2 miliarde de dolari, in cazul Irakului, ne vom multumi cu praful de pe toba). Romania are si acum bani: rezerva valutara este de peste 17 miliarde de euro si chiar guvernatorul Isarescu mentiona, in repetate randuri, ca in Romania nu mai este o problema de bani. Exemplific numai prin vanzarea BCR pentru 2 miliarde de euro. Dar, revin, bani am avut si in 1990. Ce s-a intamplat atunci? Intr-un exces de populism, pentru a castiga bunavointa poporului, conducatorii au decis dupa revolutie sa returneze partile sociale retinute pana in 1989. Rezultat? Exces de bani pe piata. Mai mult, saptamana de lucru s-a redus de la 6 la 5 zile imediat dupa 1989. Anul trecut, acelasi efect l-a produs introducerea cotei unice, care a aruncat pe piata un miliard de euro. Si, cu siguranta, tot mai multi romani muncesc acum minimum 6 zile pe saptamana - cei privati, pentru ca, in continuare, la stat, este incurajata nemunca (de plusul de beneficii rezultat prin cota unica au beneficiat, in principal, tot angajatii de stat - din Guvern, din Parlament, din ministere, din termoelectrici risipitoare sau aneregheneuri incompetente care impreuna cu Ministerul Economiei reusesc sa faca din Romania, tara bogata, sa fie Natiunea platitoare a celui mai scump gaz din Europa capitalista). Ce au facut romanii in 1990 si ce au facut acum? Au facut ceea ce stim cel mai bine: au cheltuit, poate chiar risipit... Si atunci, ca si acum, intai pe bunuri de larg consum: televizoare, videouri, aer conditionat, bonibon si jelibon, toate din import. Si totusi, romanii au mai ramas cu bani. Si au avut altii grija sa rezolve "problema". Au urmat dupa 1990 filtrele naturale, dar nu si legale, pe "goana dupa inavutire": Caritas, Safi, Gerald, FNI, FNA, bancile populare, privatizarile, Mts Leasing si asa mai departe, care, dupa principiul "nationalizarea pierderilor si privatizarea profiturilor", au polarizat societatea astfel incat un lider liberal european marcant prezent saptamana trecuta in Bucuresti avea tupeul sa spuna despre Romania ca este o tara saraca! Fals, domnule liberal! Romania este o tara bogata, dar oamenii au fost saraciti de analfabetismul economic al liderilor nostri. Pana in 1989 se construia enorm - vezi marile bulevarde bucurestene. Spunea dupa Revolutie Nicu Ceausescu: "ceea ce a construit tata intr-un an, nu veti fi capabili sa zugraviti in 10 ani". Si a avut dreptate. Si acum se construieste mult, la fel ca pana in 1990. Statul roman avea atunci bani, ca si acum. Ce a facut atunci? S-a apucat sa cumpere avioane Airbus cu banii jos, fara precedent intr-o tara civilizata. Efectul? Risipa! Ce face acum statul? Risipeste din nou! (vezi luna decembrie 2005). Iar bomboana pe coliva a pus-o chiar premierul Tariceanu saptamana aceasta cand ne-a anuntat ca: "autostrazile din Romania vor fi construite pana in 2009 cu bani de la buget, nu de la Uniunea Europeana", intrucat dureaza prea mult sa accesam fondurile europene. Domnule Tariceanu! Cu bani poate oricine, dar inteligent ar fi sa accesam acele fonduri europene prin proceduri blocate in anul 2005 pe motiv de analfabetism economic si sa facem autostrazi cu bani europeni, pentru ca tot ei ni-i dau. Si, culmea, sunt foarte fericiti daca Romania nu reuseste sa ii atraga, pentru ca o sa ii cheltuiasca tot tarile donatoare din Europa, iar anii urmatori, bugetele alocate Romaniei vor fi tot mai mici, si justificat de data aceasta. Parca si aud vocile europene: "De ce sa le dam 20 de miliarde de euro cand ei au fost capabili sa cheltuiasca doar 6? De ce sa nu facem noi proiecte cu banii astia?". Si, in loc sa luam bani aproape gratis (pentru ca Romania va plati pentru calitatea de membru al Uniunii Europene 800 de milioane de euro anul viitor), mergem si ne imprumutam pe dobanzi de la tot soiul de BEI-uri, BERD-uri si asa mai departe. Fiecare euro neatras acum de la Uniunea Europeana reprezinta de fapt o pierdere de cel putin doi euro pentru Romania, pe care o vom plati esalonat. Asta pentru ca fiecare euro din buget care se va duce pentru autostrazi reprezinta un euro luat de la alt buget (sanatate, invatamant etc) si alt euro pierdut de la Uniunea Europeana. In plus, avem duble standarde: ii mintim in urma cu 3 luni pe profesori ca vor avea 5 % din PIB pe proiectele care le vor face in 2006, iar acum, anuntam ca proiectele dureaza 58 de luni. Si totusi, ne anunta premierul, in 2008 vom avea in diverse faze de executii 840 de kilometri de autostrada. Daca ii scadem pe cei 230 existenti (desi drumul Bucuresti-Pitesti renovat si extrareabilitat nu poate fi numit autostrada), mai raman 610 kilometri in diverse faze de executie pana in 2008. Ceea ce s-ar putea traduce in cel mult 100 de kilometri finalizati in urmatorii 3 ani, din banii nostri, pierzand banii de la Uniunea Europeana, si furand banii de la Sanatate si Invatamant, prin injumatatirea ratiilor de hrana pentru bolnavi sau prin disponibilizarea formatorilor de creiere - a profesorilor. Merita? Nu prea... Nu merita pentru ca stim ca dupa 1990 a urmat perioada pana in 1999, cu declin pana in 1993, cu stabilizare pana in 1996, in cadere libera pana in 2000, cu recuperare economica din 2000, si acum, din nou in declin... Si chiar nu mai vrem ca, anul viitor, domnul Brucan sa spuna din nou ca mai avem nevoie de 20 de ani pentru a recupera avansul fata de alte state.