Cand iesi de la "A patra sora", daca ai avut norocul sa stai intr-una din zonele ocolite de bataia directa a proiectoarelor de la Sala Amfiteatru a Nationalului bucurestean si, deci, ai alte ganduri decat durerea de cap lasata-n urma de lumina excesiva, te poti foarte usor trezi intr-o dilema: sa mergi mai departe cu senzatia unui text de mare frumusete, profunzime si emotie (plus umor) sau cu chipurile actorilor care-l spun si care par, de prea multe ori, adunati din "filme" diferite?
Piesa lui Janusz Glowacki, un polonez stabilit la New York, nu chiar la prima tinerete (e nascut in 1938), autor de teatru, de scenarii cinematografice - unul dintre ele, filmat de Andrzej Wajda - si romane, are multe, subtile sau afisate, trimiteri la "Trei surori" a lui Cehov. De altfel, textele scrise de Glowacki dupa emigrarea in Statele Unite au toate, inca din titlu, asemenea referinte culturale: "Fortinbras se imbata" ("Hamlet" prin ochii norvegienilor), "Antigona la New York". Dar "A patra sora" nu e nici pe departe o parafraza urmarita cu tenacitate a celebrei scrieri cehoviene: de cele mai multe ori, ea face cu ochiul, ironic, catre vestita predecesoare, in figura semi-sclerozata a generalului pensionar care-si doreste un razboi "adevarat", a surorilor carora Moscova nu le mai ajunge si, mai ales, in periodica reafirmare a depresiei de care sufera, declamativ, toate personajele lui Glowacki.
Dar, ca-ntotdeauna, femeile moscovite viseaza si agonizeaza din iubire. Lumea piesei e Rusia recent convertita la democratie, una bantuita de politicieni ultranationalisti si mafioti, eventual autori de lucrari despre "Hamlet", fascinanta pentru artisti de peste ocean in cautarea pitorescului prostitutiei infantile. De astfel de barbati se indragostesc surorile lui Glowacki si, evident, amorurile n-au cum fi implinite. Intre dilemele educative ale Verei (Amalia Ciolan), gravida cu politicianul, scoala de balet a Taniei (Stefania Samfira), care numai pentru asta n-are talent, si tigrul Pepsi, caruia ingrijitoarea lui, absolventa de drept, Katia (Tania Popa), ii fura din mancare, plus orfanul adoptat Kolea (Marius Manole), metamorfozat, ca o autentica Cenusareasa, intr-o curva minora, vedeta de documentar oscarizat, "A patra sora" o ia usurel razna, de la un realism crud al deriziunii la un suprarealism al rasturnarilor bulevardiere de situatie. In acest capitalism de haita, orice este posibil, si metamorfoza vecinei ramolite si betive (Babusca/ Simona Bondoc) in om politic militant, si intoarcerea lui Kolea din America, in brate cu o valiza de bani, dupa ce fusese cat pe ce sa cada victima retelei de trafic uman conduse de... unchiul celor trei surori; viata arata uneori ca o reclama la veste anti-glont.
Sunt cateva scene memorabile in montarea de la Teatrul National - cum e metamorfoza lui Kolea, dupa o jumatate de spectacol de spalat un metru patrat de scena, in "atragatoarea" Sonia si, apoi, cea a acestei Sonii, dintr-o cuminte fata abuzata livresc, reproducand povesti auzite in casa adoptiva, intr-o supravietuitoare care nu cedeaza versiunii reale a abuzului. De altminteri, unul din meritele lui Marius Manole e acela de a trece cu gratie pe langa tentatia travestiului, a sugerarii genului masculin dincolo de deghizamentul feminin, fara sa-i cedeze: cand e Kolea, e Kolea, cand e Sonia, e o tanara femeie cu care natura a fost destul de generoasa. La fel, Tania Popa ii da Katiei ei suficienta tarie barbateasca sa-l faca credibil, dar pastrandu-i feminitatea disperarii fara fund, nici macar al sticlei de vodca.
In rest, insa, problemele spectacolului tot de la actori vin - care actori joaca mai fiecare in propriul film: Mircea Albulescu, in amintirea unor productii de altadata, intr-unul in care generalul lui nu e chiar atat de "gaga" pe cat pare (desi e), Amalia Ciolan, intr-o pelicula usor moralizatoare si, oricum, inaltator-dramatica, Mihai Calin, intr-un film despre eruditi ai lui Shakespeare, care dezvirgineaza fete intr-o mimare metaforica (aici nu e vina lui...), Stefana Samfira (nume de scena pentru Stefana Zamfirescu), care altminteri joaca o Tania cu exact necesara nebunie, se descopera uneori in "Maria Mirabela"... Un cinema-multiplex cam greu de urmarit, ce-i drept, chiar si pentru o poveste atat de frumoasa.
Iulia POPOVICI
Teatrul National "I.L. Caragiale", Bucuresti (Sala "Liviu Rebreanu") * "A patra sora" de Janusz Glowacki * Traducere de Alexandru Colpacci * Regia: Alexandru Colpacci * Decorul: Puiu Antemir * Costumele: Florilena Popescu-Farcasanu
l Miscarea scenica: Liliana Iorgulescu * Cu: Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Amalia Ciolan, Tania Popa, Stefania Samfira, Mihai Calin, Marius Manole, Gavril Patru, Bogdan Musatescu, Mihai Verbitki, Dragos Ionescu, Vitalie Bichir, Ovidiu Cuncea, Ovidiu Moldovan