Adoratul Cotrus

N.R. Domnul Jon Cepoi, cunoscut animator al vietii identitare a romanilor din America, este totodata si unul din marii cunoscatori si editori ai lui Cotrus (cu care s-a cunoscut personal, ca intre exilati).
De ac
Adoratul Cotrus

N.R. Domnul Jon Cepoi, cunoscut animator al vietii identitare a romanilor din America, este totodata si unul din marii cunoscatori si editori ai lui Cotrus (cu care s-a cunoscut personal, ca intre exilati).
De aceasta data publicam un text plin de interes despre o admiratoare (nu chiar anonima) a marelui poet expatriat.
La 1 noiembrie 1958, Georgel Demetrescu, din Madrid, printre altele, ii scrie lui Cotrus: "Iti trimit adresa Doamnei Stanescu, marea ta admiratoare coup de foudre: (Doina Stanescu, "Le Merlande", LE BISSET DE ST. AUGUSTIN. Seine at Marne. France). Iti trimit de asemenea si scrisoarea ei in original catre mine".
Doina Stanescu, fata de general, a fost actrita la Teatrul National, jucand sub numele de Doina Missir. Scrisoarea respectiva este un raspuns catre prietenii ei din Madrid care-i trimisesera niste carti de-ale lui Cotrus in lipsa lui din Madrid, si este datata 26 noiembrie 1956. Nu stiu cat de buna actrita a fost Madame Missir-Stanescu, insa la scrisori de dragoste avea un talent exceptional. Continutul acestor peste saizeci la numar evolueaza, adresandu-se la inceput cu Draga D-le Cotrus, pentru ca la cateva luni sa avanseze la "iubitul meu, mult iubit". Ele constituie o colectie literara, chiar fara raspunsurile lui Cotrus. Din singura copie dintr-o scrisoare catre Doina pe care o posed se poate conclude ca el nu era prea interesat de ea si o considera ca pe o prietena, mare admiratoare de-a lui, si nu dorea ca sa vina in California dupa cum ea intentiona: Iata o mostra.
22 octombrie 1959. "Draga Doina. Grija ta ca de mama buna ce mi-o porti ma impresioneaza adanc si ma intristeaza in acelasi timp. Ai personal atatea preocupari, si mai smulgi timp sa te gandesti la bietul de mine. Am aici o doctorita excelenta, D-na Hrisia Miligan, cu doctoratul luat la Bucuresti. Te rog, te rog de mii de ori, draga Doina, sa nu te prea preocupi de viata mea, buna ori rea, pe care o duc in tara aceasta. De multe ori ma simt obosit de moarte si atunci imi vin in minte versurile lui Eminescu: <>.
Cu toate ca pana la optzeci de ani mai am vr-o 11, care sunt inca destui pentru un om care, din pacate, a dormit destul de putin in viata lui vijelioasa".
La aceasta scrisoare a lui Cotrus (care a ramas neterminata) ii raspunde Doina la 2 noiembrie 1959:
"Iubitul meu. Cetesc printre randurile tale un zbucium nou, o neliniste ce ma ingrijoreaza. Spune-mi sincer ce-ti apasa sufletul deja atat de ranit de soarta? Nu-ti dau sfaturi de mama, te inseli, iti dau sfaturi de femeie indragostita de un om <> om, pe care-l poarta in inima si pe care il admira, cum niciodata n-a admirat pe nimeni altul! Sunt egoista in sentimentele mele, extrem de egoista. Vreau sa ai grija de tine fiindca sanatatea ta este sanatatea mea. Intelegi? Am nevoie de tine, cum am nevoie de aer, sa respir. Orice durere a ta o simt si ma doare. Cauta, stiu cat este de greu sa-ti stapanesti emotiile de poet. Sa nasti versuri, versurile tale, este un mare talent si tot atat de divin cat sa dai viata unui prunc. Suferinta crancena, psihica la poet, fizica la femeie; dar odata nascuta odrasla, cata fermecatoare satisfactie simte datatorul de viata! As dori sa-ti spun faptele vesele din viata mea, sa te distreze putin. Totul este innourat in filele mele.
Eu n-am avut pe nimeni aproape, sufleteste, sa-mi reazeme chinul, sa mi-l aline! Nici tu! De aceea si pentru cate altele, mi-e sufletul amalgamat cu al tau, si te iubesc cum nimeni n-a putut iubi mai frumos. Copiii te imbratiseaza, Doctorul la fel, si cu respect. Eu imi pun capul pe pieptul tau, si plang de dor, Doina".
Doina Stanescu a decedat de mult. A avut doi copii, o fata si un baiat, care locuiau cu ea la Lousanne. Daca cineva ar gasi si scrisorile lui Cotrus catre Doina, si chiar daca scrisorile lui ar completa numai intr-o mica masura pe ale ei, impreuna, aceste scrisori ar constitui un subiect pentru un foarte interesant articol, daca nu chiar un roman. Si cred ca, cu putin efort, persoane din Elvetia ar putea gasi aceste scrisori. Eu voi cauta sa trimit copii din scrisorile ei la Biblioteca la Freiburg.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.