Nevoia de solidaritate a civilizatiei occidentale

Daca colegii lor din Norvegia, Franta, Germania, Italia, Spania, Iordania ... nu s-ar fi solidarizat prin reluarea caricaturilor, ziaristii danezi ar fi fost striviti de responsabilitatea uriasa a violentelor din aceste zile. Dar daca toate cotidienele europene ar fi facut lucrul cel mai firesc cu putinta, sa reproduca pentru cititori imaginile despre care scriau, integristii islamici ar fi privit cu mai mult respect lumea noastra, atat de diferita de a lor.
Evident, nu "caricaturizarea" Profetului explica valul de violenta care a cuprins o parte a lumii islamice. Prea mare este disproportia dintre faptul declansator si amploarea reactiei pentru a vorbi despre o cauza si efectul ei. Ar fi ca si cum explici Noaptea de Cristal si apoi Holocaustul prin faptul ca evreul Herschel Grynszpan l-a impuscat mortal, in 1938, pe diplomatul german Ernst vom Rath. Caricaturile nu reprezinta decat o ocazie, un element declansator al urii nestavilite pe care integrismul islamic il are pentru lumea occidentala.
Caricaturile nici macar nu aveau un scop insultator. Ele ironizau in logica imaginii legatura dintre teroristi si Profetul pe care il invoca. Nu doar libertatea de expresie le legitimeaza. Ci si dreptul de a concepe lumea. A nu judeca absurdul transformarii lui Mohamed in sponsorul simbolic al comiterii unor acte sangeroase e ca si cum ti-ai castra gandirea. In acest sens, liderii occidentali care si-au cerut scuze pentru aparitia caricaturilor tradeaza insusi sensul valorilor pe care le invoca. Caci a respecta religia inseamna a respecta libertatea de credinta, religie si constiinta. De ce sa faci reverente viziunii religioase si nu in fata gandirii libere? De ce ar trebui sa devenim noi sclavii unui imaginar, oricare ar fi el? Spiritualitatea autentica nu are nimic comun cu promisiunea extrem de vulgara a celor 72 de fecioare din paradis, cu care sunt tentati "martirii".
Sensibilitatea la imagini? Cum ar trebui oare sa reactioneze lumea occidentala fata de multimea manifestarilor fundamentaliste care o insulta si o agreseaza? Oare arderea periodica a steagurilor americane sau israeliene nu aduce atingere unor simboluri? Dar faptul ca in teocratiile musulmane, crestinii sunt cetateni de ordinul doi? Imaginea femeilor care pot circula in public numai incarcerate de un acoperamant negru produce o rana morala devastatoare, la fel de atroce ca imaginea musulmanului tinut gol, cu o curea de gat, de catre Janice Karpinski la Abu Ghraib - gest pentru care americanca in cauza a primit pe merit ani buni de inchisoare. Invocarea consideratiei pentru simbolurile religioase specifice de catre multimea care marsaluieste astazi furios vorbeste si despre o ipocrizie fara margini. Caci aceleiasi multimi prezentarea rabinilor drept canibali i s-a parut anterior foarte fireasca. Cer respect pentru ei insisi tocmai autorii discursurilor mustind de dispret si amenintare la adresa "necredinciosilor" - nume aplicat oricarui nemusulman.
Principiile lumii de astazi au fost definite dupa al doilea razboi mondial. Mai mult sau mai putin performant, lumea occidentala respecta regulile ei de baza, inclusiv prin modul in care exercita si exprima libertatea religioasa. Cei care neaga libertatea de credinta, religie si constiinta sunt tocmai integristii islamici - alaturi, desigur, de cateva alte categorii de fundamentalisti. Nu lumea occidentala trebuie sa se schimbe, ci multimile care desfigureaza sensul si imaginea acestei valori.
Situatia de astazi este la fel de amenintatoare ca instabilitatea dinaintea celui doilea razboi mondial. Planurile la care lucreaza liderii integristi din Orient au scopuri explicite: distrugerea Israelului, islamizarea lumii. Atitudinile si mijloacele lor sunt mai radicale decat ideologia si tehnologia cu care amenintau Stalin ori Hitler. Linisteste oarecum disproportia, inca, a raporturilor de forte.
In acest context, aparitia caricaturilor nu pune o problema de ordin etic - era sau nu decent sa publici imaginea Profetului? -, ci una de ordin rational. Cum te comporti intr-o lume in care aparitia unor caricaturi inocente este scenarizata pentru a argumenta boicotul si distrugerea ambasadelor unor tari? Folosirea scuzelor nu este doar umilitoare prin schimbarea rolului dintre calau si victima, dar si paralizeaza vointa inlocuind-o cu iluzii. Din contra, experienta istorica arata necesitatea masurilor ferme si practice. Unele cu caracter militar, altele privind schimbarea radicala a strategiei fata de resursele energetice. Dar mai ales, ridicarea integrismului musulman impune solidarizarea civilizatiei in jurul valorilor democratice si umaniste care stau la baza ordinii postbelice si asigura demnitatea si siguranta Occidentului.

---

Despre autor: