Dupa "Roman cu sertare", "Dictionar de umbre"

Cornelia Maria Savu, ultima ta aparitie editoriala este "Roman cu sertare", Editura Vinea, o carte de poeme aparuta dupa 17 ani de tacere editoriala autoimpusa.
"Roman cu sertare" este a sasea carte de poeme pe care am publicat-o, dupa o absenta de 17 ani din peisajul editorial. A fost, asa cum bine ai spus, o pauza editoriala autoimpusa. Dupa 1990, am simtit ca transformarile societatii romanesti erau profunde si lumea citea mai putin literatura. Pentru ca nu mi s-a parut ca ar fi niste vremuri prielnice, nu scrierii poeziei, ci publicarii de poezie, mi-am propus aceasta lunga pauza.
In perioada asta au aparut totusi carti de poezie foarte bune.
Poate ca m-am inselat, au aparut intr-adevar carti de poezie importante, atat ale autorilor consacrati, cat si ale tinerilor, cam trei valuri de tineri intrati in literatura prin usa din fata. Ei, sigur, m-au antrenat in competitie si am incercat sa fac fata acestei competitii. Sper sa fi reusit.
"Roman cu sertare" e structurata pe doua cicluri de poeme.
Da, "O menada inchisa in lift" si "Ingeborg si Paul". Noutatea este un mai accentuat accent social, o implicare mai mare in cotidian a poeziei mele pentru primul ciclu si, vizavi de al doilea, o incercare de cristalizare a unei biografii subiective, fara ca versurile sa fie livresti, ci lasand doar un pretext pentru punerea in poeme, de fapt, a propriei biografii. Evident, "Ingeborg si Paul" pleaca de la relatia stransa dintre doi mari poeti de limba germana: Ingeborg Bachmann si Paul Celan, si, de la acest pretext, cele doua biografii devin niste biografii comprimate sau niste fatete comprimate ale propriei biografii.
Acum, dupa ce ai intrerupt lunga tacere editoriala, se pare ca ti-a revenit si pofta de lucru.
Lucrez la o noua carte, despre care inca nu stiu daca va fi o carte de poeme sau va fi o carte de poeme in proza sau va fi chiar o carte de proza structurata dupa legile poemului. Se va numi "Dictionar de umbre" si sper sa refac in ea istoria tulburata a Europei de la mijlocul secolului al XVIII-lea pana in prezent, prin niste cupluri familiale, mai ales cele din familia mea materna.
O privire tandra si critica asupra literaturii romanesti actuale?
Cred ca literatura romaneasca a momentului nu este un peisaj dupa batalie, ci un peisaj in care tusele deja incep sa fie marcate. Coexista experimentul cu bataliile castigate ale literaturii asezate, n-as spune neaparat clasice, as spune modern-clasice, exista tineri furiosi, si e foarte bine ca exista, pentru ca ei au existat dintotdeauna in literatura romana si in literatura lumii, evident, si poezia sper sa capete, dupa baia de multime si dupa coborarea in strada si dupa explorarea tuturor intimitatilor, o mai mare reflexivitate. Proza sper sa mai dea seama candva si de istoria mentalitatilor, istoria recenta a mentalitatilor, si de mentalitatile acute ale prezentului. Sigur ca se fac experimente si in dramaturgie, care s-ar crede acum, dupa noul val de autori, ca incearca sa tina pasul cu poezia si cu proza. Au aparut foarte interesante eseuri, interesante jurnale, nu mai exista limita de varsta in a scrie jurnal, tinerii il scriu evident programatic, dar foarte interesant, clasicii si-au publicat si ei jurnalele sau memoriile, deci un peisaj complex, cu toate categoriile si cu toate genurile. Imi pare bine ca este asa. Evident ca apele se vor alege in timp.
Se intampla in Romania, ca si in toate tarile Estului, ma rog, mai putin in cele care au intrat deja in Uniunea Europeana, un boom editorial, cu multe titluri, dar cu tiraje mai mici ca inainte de '89, care erau de multe ori artificial umflate. Din pacate, puterea de cumparare a cititorului roman este mica. Nu stiu daca in anii viitori, pana cand lucrurile se vor aseza, cititorul roman va putea sa-si cumpere cu usurinta cartile pe care si le doreste cu ardoare.

---

Despre autor: