Criza premaritala

Batrana Doamna are probleme, dand semne clare ca a intrat in criza premaritala. Tutorele ei inca se mai gandeste daca o marita cu un investitor bogat si chipes, dar care nu raspunde invitatiilor si avansurilor insistente, sau o mai tine acasa vreo doi ani. Perioada suficienta, crede acesta, pentru niscaiva "liftinguri" si "siliconari" in partile esentiale care sa-i nauceasca pe investitori. Din exterior "nuntasii" dau si ei semne de nervozitate, fiind impartiti in doua tabere. Ca ar fi bine sa fie data si "tutorele" sa nu mai cheltuiasca atat pe intretinerea ei din banii lor, in timp ce ea este folosita de oamenii politici. Altii sustin neconditionat "operatiile estetice" care, spun ei ar mai aduce acasa ceva profit. De departe "nasul" este nelamurit, in problema aceasta tutorele si-a luat niste angajamente si acum bajbaie cu franturi de explicatii.
Este clar ca privatizarea Casei de Economii si Consemnatiuni este in criza. In primul rand de timp, fapt care ne poate pune in oarecare dificultate cu Uniunea Europeana. Sa nu uitam ca prin memorandumul ce face referire la incheierea Capitolului de Servicii Financiare ne-am angajat ca pana la sfarsitul anului 2005 sa privatizam complet sistemul bancar. Suntem in 2006, iar despre privatizarea CEC se vorbeste la modul generic. In plin proces, avand doi ofertanti certi, Erste Bank si Raiffeisen Bank, se implementeaza un program de restructurare a bancii pe o perioada de doi ani. "Lucram la un plan de afaceri pana in 2008, pornind de la diferite asumtii, dar ignorand intr-o anumita masura daca se face privatizarea", recunostea presedintele CEC, Eugen Radulescu. Oficialul CEC nu a exclus varianta ca membrii Comisiei de privatizare sa doreasca o analiza bazata pe mai multe scenarii, caz in care conducerea bancii va elabora si alte strategii. Care sunt strategiile la care se tot fac referiri? Ambiguitatea este cuvantul de ordine. Se fac, in schimb, speculatii. O "strategie" a fost lansata de presedintele Comisiei de Buget-Finante a Senatului, Varujan Vosganian, intr-un interviu acordat BankingNews: "In legatura cu orizontul optim de privatizare, exista doua posibile variante. Cea dintai ar fi privatizarea imediata, ceea ce, din punctul de vedere al atractivitatii CEC, nu ar fi solutia cea mai nimerita. Ar exista o a doua varianta, de a permite continuarea procesului de redresare si de a relansa procesul de privatizare catre sfarsitul anului viitor. Aceasta a doua varianta presupune cateva operatiuni suplimentare. Anume, o recapitalizare a CEC (se poate face acest lucru utilizand, de pilda, 200 de milioane de euro din sumele rezultate din privatizarea BCR) si, eventual, o manevra similara celei realizate la BCR, anume o privatizare mijlocita prin intermediul IFC si BERD. Aceste actiuni pot transforma CEC intr-o oferta atractiva".
Ambele variante, cum este normal, are partizani si adversari. Argumentele sunt solide, dar a le dezbate, acum, in plin proces de privatizare, reprezinta lipsa de profesionalism si, de ce nu, de neseriozitate in fata a doua puternice banci care au crezut ca in Romania regulile jocului nu pot fi modificate din mers. Sa admitem argumentul consolidarii CEC pentru a o face atractiva la privatizare. Insa nu poti pricepe de ce acea restructurare, de ce acea injectie de capital din banii publici, adica din buzunarele noastre, nu s-a facut pana in prezent. Daca ne amintim bine, "spoirea" fatadei CEC a inceput acum un an si jumatate demonstrand ca este o banca imbatranita, departe de vremurile actuale si care in perioada postdecembrista a fost folosita ca un instrument al "cercurilor de interese nelegitime" si acoperirea "gaurilor" negre. Or, in aceste conditii, dincolo de nerespectarea angajamentelor asumate fata de partenerii de afaceri, caci privatizarea CEC trebuie privita ca o afacere pe termen lung si nu o vanzare, aplicarea unui nou plan de restructurare pe o perioada destul de lunga de timp si mai ales costisitor, cu mentinerea statului ca proprietar, ar verifica teoria ingerintelor politice in singurele banci de stat pe care le mai avem. Nu in ultimul rand. Proprietarul, statul, garanteaza ca planul de restructurare va produce efecte benefice si banii publici nu vor fi aruncati intr-o gaura neagra? Inclin sa-i dau dreptate reputatului Bogdan Baltazar care a declarat: "Nu vreau cu banii mei sa fie folositi pentru o investitie inutila. Statul este, oricum, un gestionar mizerabil".

---

Despre autor: