Daca accesul la actul medical este conditionat de existenta contributiei - ceea ce este strict firesc - , dar acest acces este oferit de sistem in formula unica, tot firesc este de a nu se pretinde fiecarui potential beneficiar decat o singura contributie, si nu mai multe.

In mod cu totul si cu totul bizar, noile reglementari privind finantarea activitatii de ocrotire a sanatatii ca sistem de asigurari - reglementari prevazute in proiectele de legi vizand reforma in domeniu - nu sunt unitare in raport cu principiile unui sistem de asigurari, unele racordandu-se la aceste principii, iar altele pur si simplu incalcandu-le.
Prevederea referitoare la plata de pensionari a contributiilor pentru sanatate este strict normala. Ca beneficiari de servicii de sanatate, pensionarii trebuie sa contribuie. Nu este nimic de discutat in acest domeniu. Contributia pentru sanatate nu are nici o legatura cu cea pentru pensii, nici o legatura cu vechimea in munca sau cu varsta. Ca statul, in spiritul solidaritatii sociale, decide sa suporte de la bugetul de stat (sistem redistribuit destinat tocmai solidaritatii sociale) plata contributiilor pentru pensionarii cu o pensie sub 9 milioane lei, asta este o alta problema. Un demers care ii ajuta pe pensionarii cu castiguri mici! Dar lucrurile sunt puse astfel in ordine. Banii pentru sistemul de sanatate din partea pensionarilor - care sunt unii dintre beneficiari - ajung in sistem.
Nu acelasi lucru se poate spune despre modul in care a fost, de fapt, pasata problema centrala a contributiilor care ar trebui sa existe din partea locuitorilor nesalariati ai satelor. Este o problema in genul celei a pensionarilor si care isi putea gasi o (evident) pasagera solutionare tot pe baxa unei contributii din partea bugetului de stat pana cand, treptat, populatia rurala va fi angrenata in activitati sociale fiscalizate. Iar taranii, ca participanti beneficiari la sistemul de sanatate, trebuie sa fie si platitori. Ca nu au de unde este treaba statului (respectiv a bugetului de stat), si nu a sistemului de asigurari de sanatate.
Pur si simplu jalnica este insa abordarea privind contributiile din partea celor care incaseaza drepturi de autor. Spunem jalnica dintr-un motiv foarte precis. Abordarea initiala a fost aceea de a pune la plata contributiilor orice castig, adica si din drepturi de autor, si din dividende, si din dobanzi, si din chirii. S-a spus: asa cum orice castig este impozitat pentru bugetul de stat, sa fie taxat si cu contributia la fondul de sanatate! Abordare complet gresita, pentru ca este vorba de doua lucruri complet diferite. Impozitul este destinat unui sistem redistributiv (iei de la unii, dai la altii). Contributia pentru sanatate este destinata unui sistem de asigurari, in care se asigura persoane, si nu castiguri si in care se ofera aceleasi servicii medicale indiferent de contributii. S-au repezit insa grupurile de interese, pentru a prelua expresia presedintelui Basescu, si au fost scoase din prevederile initiale referirile la dividende, dobanzi, chirii, dar nu pentru ca era o abordare gresita, ci doar pentru ca au avut puterea de influentare necesara. Si au ramas astfel doar referirile la drepturile de autor, pentru ca cei afectati de respectiva abordare - repetam, pe nedrept! - nu sunt organizati in grupuri de interese influente!
Daca se decide ca organizarea si finantarea ocrotirii sanatatii sa se faca intr-adevar in sistem de asigurari, largirea bazei de contribu-
tie - abordare indiscutabil necesara - trebuie sa insemne ca toti beneficiarii de venituri sa contribuie la sistem. Deci, nu doar salariatii, ci si pensionarii, liber-profesionistii, patronii, respectiv beneficiarii de dividende, cei care incaseaza venituri din activitati independente, din dobanzi, din chirii! Cu unica si de nediscutat conditie de a nu fi impusi decat o singura data. Mai precis, daca sunt contribuenti ca salariati, de pilda, sa nu mai trebuiasca sa mai plateasca inca o data in caz ca mai inregistreaza venituri si din dividende, dobanzi sau chirii. Daca accesul la actul medical este conditionat de existenta contributiei - ceea ce este strict firesc - , dar acest acces este oferit de sistem in formula unica (acelasi pentru oricare dintre beneficiari), tot firesc este de a nu se pretinde fiecarui potential beneficiar decat o singura contributie, si nu mai multe. Si cu adevarat firesc ar fi ca, in masura unui unic pachet de servicii medicale, si contributia sa fie plafonata, sistemul neputand sa pretinda prea mult unui contribuent daca nu-i poate oferi acestuia decat acelasi lucru ca aceluia de la care are contributii comparativ mai mici. De-abia pentru pachete de servicii diferentiate s-ar putea pretinde contributii mai mari!