Privind la ce se intampla de ceva vreme incoace pe scena politico-economica a tarii, mi-aduc aminte de un banc spus de fostul premier Adrian Nastase. Bancul cu plicurile. O istorioara pe care v-o relatez, adaugandu-i unele "ingrediente" economice. Astfel incat veti vedea cate asemanari exista intre conducerea unei tari si cea a unei societati comerciale.
Iata insa povestea: intr-o mare companie, de dimensiunea unei tari, (actionarii - in cazul societatii sau poporul in cazul unei tari) decid sa schimbe conducerea. Vine un nou manager, caruia i se preda stafeta de catre fostul manager. Dupa ceremonie, vechiul si noul manager au o discutie, nepolitizata si obiectiva pe teme economice. Noul manager il intreaba pe fostul: e greu sa conduci societatea asta, poti sa ma ajuti cu niste sfaturi? Vechiul manager ii spune: sfaturi nu-ti dau, dar, drept ajutor, iata aici 3 plicuri. Asta este mostenirea mea pentru tine. De fiecare data cand esti in impas, desfaci cate un plic si vezi ce sfat ti-am oferit.
Viata merge inainte, societatea comerciala (tara) era fericita ca avea un nou manager, se produsese schimbarea, toata lumea bucurie mare, pana cand, dintr-o data, apare o grava problema. Sa zicem ca membrii Consiliului de Administratie nu se mai intelegeau intre ei. Si atunci presedintele Consiliului de Administratie vine cu o idee: schimbarea Consiliului inainte de termen. Cine este pentru? Cine este impotriva? Se abtine cineva? Si mult timp s-a vorbit in Consiliu despre aceasta schimbare inainte de termen, discutiile despre strategia societatii (tarii) fiind lasate balta. Tocmai de aceea, managerii societatii aveau gandul la altele, iar firma a inceput sa scartaie.
Managerul nostru cel nou isi da seama de problema si cauta cu disperare un sfat. Nu gaseste, asa ca se decide sa deschida primul plic. In el, fostul manager scria: "Da vina pe conjunctura!". Zis si facut, managerul iese in fata actionarilor si da vina pe conjunctura, asigurandu-i ca prin introducerea cotei unice, dividendele vor fi mai mari, chiar daca TVA s-ar putea sa fie majorata. Actionarii - hap! au si inghitit primul sfat. Din nou... pace in societate... pana la un moment dat.
Desi existau informatii in societatea noastra cum ca protectia muncii nu e aplicata corect, nimeni nu le lua in seama. Si de aici urmeaza catastrofe, sectii intregi din fabrica iau foc, productivitatea muncii scade, in timp ce pompierii tineau conferinte de presa in loc sa stinga incendiile. Asta ca si cum, dintr-o data, inundatiile ar lovi o tara. Managerul nostru pare terminat, e pe punctul de a isi da demisia, anunta asta de cateva ori, dar se razgandeste cand isi aduce aminte de o alta solutie salvatoare: al doilea plic! Il deschide avid si vede scris acolo urmatorul sfat: "Da vina pe precedentul!". Zis si facut, managerul considera ca nu mai trebuie sa isi dea demisia, se razgandeste in public si da vina pe precedentul manager: ca el trebuia sa faca protectia muncii, ca el trebuia sa asigure depozitele, ca el a furat din materiale si ca d'asta merge firma cum merge! Dupa discurs, firma (tara) n-a inceput sa mearga mai bine, dar actionarii (poporul), hap! si-au inghitit-o si p'asta!
Managerul urmase sfatul cel bun, al doilea plic fusese salvator, firma merge inainte, actionarii sperau la dividende, toate bune... pana cand... apare un alt scandal. Managerul nostru a ajuns iarasi in centrul atentiei: cica ar fi facut afaceri cu un personaj daunator, ba mai mult, ar fi citit in presa ca, daca va cumpara un produs de la firma "daunatorului", il poate vinde in 10 zile de 5 ori mai scump, ceea ce specialistii ar putea banui ca fiind o practica penala sau "inside trading". Problema este insa ca daunatorul intrase in atentia Comisiei de disciplina a firmei conduse de managerul nostru si era chemat sa dea cu subsemnatul, cam des, ba chiar folosea cartele telefonice in loc de abonament, pentru ca, nu conteaza ca e mai scump, ci e mai sigur. Si managerul nostru... ce face? Se gandeste sa il cheme la el in birou, unde deja se afla daunatorul, pe presedintele Comisiei de Disciplina, si discuta cam asa: Mai, domnu' presedinte... domnu' daunator aici de fata cam vrea sa ne dea in judecata societatea pentru ca noi il cercetam. Cum facem? Buna intrebare! Pentru ca pe loc, nimeni nu a avut un raspuns, abia peste cateva luni, si atunci, totul a aparut in public, scandal, probleme, presedintele Consiliului de Administratie incepe sa arunce in stanga si in dreapta cu acuzatii de coruptie si grupari de tip mafiot pe masa managerului nostru. Un moment grav! Grav pentru managerul nostru, care, daca ar fi fost... altcineva, ar fi facut, potrivit documentarului Fahrenheit 9/11, ceea ce oricare dintre noi ar fi ales sa faca: si-ar fi luat concediu!
Poate si la asta se gandeste managerul nostru, dar, totusi, acesta mai are o solutie, pe care o vede salvatoare! Al treilea plic! Al treilea sfat! Primele doua sfaturi ii salvasera cariera, cu siguranta ca in al treilea plic trebuie sa fie cel mai tare sfat, crede managerul nostru. Totusi, ezita sa deschida plicul, ii e un pic de teama - e ultimul plic si nu va mai ramane cu nimic dupa. Si ii e teama sa deschida plicul, pentru ca nu stie ce scrie in el.
Culmea e ca, desi domnia sa nu vede mesajul, plicul e suficient de straveziu pentru ca toti actionarii societatii sa vada textul ce-i este adresat: "Pregateste 3 plicuri!".
Se mai incheie un ciclu, un alt manager poate ar veni in locul managerului nostru, iar acesta ar mai avea un singur rol: sa scrie si sa predea cele trei plicuri, o data cu stafeta. Astfel ca, stau si ma intreb, poate retoric: A sosit momentul celui de-al treilea plic? Oare presedintele Consiliului de Administratie ce zice?