Anul 2005 s-a incheiat cu derapaje majore. 2006 vine si el cu tinte de inflatie si crestere economica discutabile. Tinta de 5% pentru inflatie, asumata de BNR, mi se pare, practic, irealizabila; un 6% ar fi o tinta cat de cat rezonabila. Tinta de crestere economica de 6% o vad prea optimista. Si din aceste motive bugetul public trebuie sa-si reexamineze premise de baza ale constructiei.
Diferentele de prognozare in 2005 si acum sunt mari; ele invita la dezbatere serioasa. Este util sa se lamureasca surse ale discrepantelor excesive; in plus, credibilitatea poate fi subminata de predictii gresite, repetate.
Modelele cu care se lucreaza pot fi diferite, dar o caracteristica a modelarii rationale este ca ea invata. Cei care au prognozat defectuos in 2005 au temei sa revizuiasca algoritmii. In cazul inflatiei s-ar putea argumenta ca Guvernului ii este avantajos ca tinta sa ramana neschimbata pentru a evita revendicari salariale. O inflatie revelata mai inalta decat cea programata ar fi buna si pentru executia bugetara - fiindca aduce incasari nominale superioare in timp ce cheltuielile sunt inghetate. Un reprezentant al BNR a mentionat puseul de inflatie suplimentar pe care l-ar cauza revizuirea tintei de inflatie. Aceste considerente privesc beneficii conjuncturale posibile, dar ele subestimeaza problema de credibilitate, cu costuri aferente, a prognozelor oficiale.
Pentru Banca Centrala, problema credibilitatii este vitala in conditiile practicarii tintirii directe a inflatiei (IT). Anii de dezinflatie 2001-2004 au fost de succes si IT a fost anuntata ca un pas inainte fata de controlul agregatelor monetare. Experienta cu IT din 2005 este irelevanta, trecerea la noul regim facandu-se in ultimele luni ale anului. Devierea de 1,1% de la tinta modificata de doua ori priveste numai cateva luni; daca ar fi anualizata, ar da o abatere mult mai mare; operatorii din pietele financiare au devenit suficient de sofisticati pentru citirea artificiului. Anul 2006 este cel care va clarifica cum se practica IT la noi, fie intr-o forma foarte imperfecta.
Este important ca Banca Centrala sa stabileasca o tinta care sa-i sustina credibilitatea. A ramane cu o cifra de 5% la inflatie si a termina anul, sa zicem, in intervalul 6,5%-7%, ar putea sa para convenabil - in sensul ca dezinflatia continua. Dar am avea o noua deviere majora de la tinta. Iar o modificare tarzie a tintei ar fi inexplicabila. Tot cum recursul la clauze de exonerare ar fi dificil, intrucat acest an nu este presarat cu suita de socuri programate care au complicat mult 2005. O noua abatere majora ar lovi credibilitatea Bancii Centrale, avand in vedere ratiunea pentru care s-a trecut la noul regim de politica monetara.
Mai este un argument puternic in favoarea unor tinte realiste. In economia romaneasca au proliferat centre de analiza in sectorul neguvernamental. Bancile comerciale, firmele serioase intreprind analize care le ghideaza afacerile; aceste analize sunt oferite clientilor si, pe asemenea fire, alte companii isi elaboreaza planuri de afaceri. Exista si prognoze ale institutiilor financiare internationale etc. Altfel spus, prognozele Guvernului si ale BNR nu se fac intr-un vacuum. Expectatiile firmelor si cetatenilor sunt influentate de prognoze facute de sectorul neguvernamental. Iar aceste prognoze pot fi mai influente decat cele oficiale cand se reveleaza, in timp, mai aproape de realitate. Aici gasim un viciu al rationamentului privind suplimentul de inflatie pe care l-ar aduce o revizuire a tintei; daca tinta nu este credibila, expectatiile din piata vor fi miscate de alte prognoze.
Pentru reputatia lor este esential ca cifrele pe care le avanseaza Guvernul si Banca Centrala sa fie credibile. Testul de credibilitate este trecut prin intelegerea adecvata a functionarii economiei, utilizarea de modele care sa surprinda caracteristici structurale, transparenta si o buna comunicare, onesta, cu pietele. Nu mai trebuie amintit ca credibilitatea tintelor trebuie pusa in relatie cu mix-ul de politica economica, conlucrarea intre Guvern si BNR.