Ioan Andrei Ionescu: Traim din sansa si speranta

Il cheama Ioan Andrei Ionescu, e un tanar actor al Teatrului National I. L. Caragiale si e o adevarata placere sa vorbesti cu el. Am facut interviul in cabina lui Dem Radulescu.
Inconjurat de lotiuni demachiante, de oglinzi cu lumini, si de un mobilier vechi, in care Bibanu' se odihnea odinioara, dupa spectacol, Andrei a reusit sa aduca un plus de tinerete, de dinamism, de incredere ca "in aceasta lume cenusie sunt si premise pentru o cariera stralucita in teatru".
E foarte sigur pe el si nu se abate de la drumul lui.
Este Amos Hart, in Chicago, a fost chemat de Tocilescu sa joace in ceea ce se numeste provizoriu "Comedia Rosie", va fi Jim in "Menajeria de sticla" a Catalinei Buzoianu, are un proiect de regie, vrea sa lucreze alaturi de viitoarea lui sotie, Irene Isbasescu, Ina, asa cum o alinta el, cu care se lauda ca e una dintre cele mai tari scenografe din Romania si va face nunta in vara acolo unde se simte cel mai bine, la Teatrul Luni, caruia i-a dedicat doi ani din cariera lui. E un Berbec, maestru al discursului, si-i plac la nebunie exemplele, doar a fost profesor la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica. Nu e o intamplare ca a devenit actor. La 6 ani sarea gardul de la Cinemateca si urmarea filmele ascuns dupa perdea, isi dorea sa fie ca Marcello Mastroianni, sa joace in film. Dupa ce a facut colegiul de tehnica dentara, l-a convins in cele din urma Maia Morgenstern, dupa ce a vazut-o in "Patul lui Procust" la Bulandra, ca actoria e drumul lui in viata.

- Ai fost vreodata dezamagit de alegerea pe care ai facut-o cu actoria?

- Dezamagire exista tot timpul, in orice meserie. Prima si cea mai importanta din viata mea de actor a fost in momentul in care Catalina Buzoianu m-a distribuit in "Menajeria de sticla", care o sa se faca la Teatrul National, alaturi de Valeria Seciu, Brandusa Mircea si Dragos Bucur, iar proiectul a fost intrerupt. Directia de atunci i-a programat o moarte lenta. Acum se incearca resuscitarea lui, ca o reparatie morala. Tot la capitolul dezamagiri intra si cele 20 de episoade din serialul "Burlacii" in care am jucat si eu. Credeam ca va fi ceva de calitate, insa se pare ca premisele erau bune, dar pretentiile si lupta pentru ciolan au facut ca totul sa se transforme intr-o catastrofa.

- Ai frustrari legate de profesie?

- Imi imaginez o gramada de lucruri, ba ca sunt gras, ba slab, ba ca n-am timp destul pana la premiera, dar mi-am dat seama ca in momentul in care ma concentrez pe ceea ce am de facut uit de toate impuritatile acestea.

- Ai vrut sa devii actor de film, mai exista dorinta?

- Am mai facut filme straine, dar nu depinde de mine sa fac filme romanesti. Se fac zece pe an si sunt mii de actori. As face si telenovela, de ce nu, pentru ca am impresia ca televiziunea a regresat si din cauza actorilor care au refuzat sa participe la ceea ce se numeste televiziunea moderna. Tocmai din aceasta cauza au aparut vedete care n-au ce cauta pe sticla cu creierasul lor ingust.

- Cum a intrat Chicago in viata ta?

- Eu am intrat in viata lui cu forta. Jucam tampenii, un an de zile m-am refugiat in teatrul de underground, unde am facut "Arat bine azi", "Nascut vinovat". Am inceput apoi sa joc in reclame, pret de un an, insa am renuntat, pentru ca a inceput Chicago si la un moment dat am realizat ca-mi neglijam cariera. Am vazut filmul si am zis de la inceput ca Amos Hart este un personaj care mi se potriveste. Am fost la proba, am dansat si mi-am dat seama ca de fapt am fost chemat sa dau proba pentru cor. Stiam rolul lui Amos, am facut rost de partitura de la un coleg care a renuntat la partitura. Am descifrat-o intr-o zi si m-am dus sa o cant. Am dat proba, am luat ultima nota cea mai inalta, am facut echilibristica pe nota respectiva pentru a demonstra ca pot dansa in timp ce cant. Coregrafa mi-a spus ca daca reusesc sa fac pasii voi fi cover la Silviu Biris. Intre timp a venit vacanta, am invatat pasii cu un baiat din trupa lui Puric. Deja faceam dansul foarte bine si in cele din urma am fost transferat in linia intai pentru unu la unu cu Silviu. Mi-a fost frica abia dupa ce mi s-a confirmat ca rolul este al meu. Riscam sa ma supun scopului fals, acela de a juca acest rol, nu de a-l face. E una sa vii la serviciu si alta e sa muncesti. Cand joc cu Maia Morgenstern, de fiecare data se aude bravo din culise. Sta acolo ascunsa si se uita la mine si ma incurajeaza de fiecare data, ma aplauda. Acelasi lucru mi se intampla si mie cand joaca ea, ii urmaresc fiecare miscare, invat de la ea.

- Cum e Amos?

- E latura mea cea mai buna. Are personalitate, este mai constient decat cred ceilalti. O iubeste pe Roxie, desi il insala si crede ca are o sexualitate indoielnica. Singura lui solutie este sa para inconstient, pentru ca altfel lumea ar rade mai tare de el, ar da in el si mai rau. Acesta este felul lui de a supravietui. Intr-un final le spune adio spectatorilor, insa lumea nu-l baga in seama. El e omul pe care-l ignoram in permanenta, pentru ca nu are spirit de competitie. E constient de propriile puteri, insa are si momentul lui de glorie, atunci cand cei care-l ignora sunt undeva in intuneric, iar el sta in lumina reflectoarelor.

"Jurnalistul" Ioan Andrei Ionescu, despre Chicago:

Chicago, o incercare de implementare a unui nou gen de spectacol, cu stachete foarte inalte pentru actorii romani care nu au in spate o scoala de music-hall, dar reusesc sa se depaseasca ca si performanta in acest spectacol, cu mici carente in a avea acel gen de emotie pe care publicul l-a receptat pana acum in teatrul romanesc. A fost un boom la inceput, a fost o cadere lina a numarului de spectatori, iar acum exista din nou o crestere pentru ca lumea incepe sa se obisnuiasca cu acest tip de spectacol in care e vorba si despre dragoste, orice tip de dragoste, asa cum spune si fermecatorul avocat, Flynn.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe