Taman in ajunul nasterii Sfantului Prunc, cand Romania isi schimba dedesubturile catand sa intre in Noul An cu lenjeria curata, Dan Diaconescu s-a dat din nou in tiribomba otevista. Profitand de vacanta concurentei, ""soricelul"" caracalean l-a varat in studio pe fostul parnaias Petre Dogaru, spalat si gatit ca un ginere intarziat. Un asasin la cub, cinic si perfid. Si-asa, prinsa cu chilotii-n vine, Romania fu profanata cum nu s-a pomenit in istoria postdecembrista a perversiunilor mediatice.
Luata prin surprindere, chiar in crucea noptii, in stramta garsoniera - deseori scena unei abjecte libertati de exprimare - , biata victima s-a trezit batjocorita de bruta abia liberata. Desi s-a impotrivit cat au tinut-o puterile, legata fedeles de maini si de picioare de insusi complicele moderator de televioluri, nefericita a sfarsit umilita si terfelita. Nici macar tipetele sale disperate n-au impiedicat sinistrul viol. N-au contat decat ratingul in zeghe si pofta dementa de publicitate a monstrului infractor. ""Ne urmaresc cinci milioane de romani in acest moment!"", repeta, cu fata latita de un zambet strepezicios, vidanjorul de televiziune, incantat de prestatia invitatului sau. Inevitabil, istorioara ma trimite cu gandul la remarca lui Teodor Mazilu: ""Admiratia pentru violenta e tot violenta, o violenta lasa, care prefera sa se manifeste prin intermediul altuia."" Mizerabila este democratia asta de mahala, am rabufnit inciudat, cutreierat de-un dor nebun de cenzura. Dupa douazeci de ani de puscarie, sordidul homuncul nu se sfieste sa-si exhibe cu fiecare fraza poticnita credinta in... Bunul Dumnezeu! Credinta care a si rodit, caci intoarcerea sa din moartea judecatoreasca a fost, ne asigura renascutul carnasier, opera Atotputernicului, inmuiat de smerenia prea-credinciosului fiu. Gratiat de Dumnezeu, insul cu aere de misionar se infatiseaza natiunii in toata splendoarea ferocitatii sale penale, ranjind demonic si prevalandu-se de o relatie speciala cu Cel de Sus. Dar, in loc sa fie scos in suturi din studio, blasfemiatorul e incurajat sa-si duca pana la capat lucrarea de pangarire a vietii. Basca promisiunea ca va reveni in curand cu noi dezvaluiri incendiare, si ele gradate cu grija prestabilita. Daca Dumnezeu e in stare de asemenea nelegiuiri si mojicii, inseamna ca rugaciunile enoriasilor practicanti sunt de prisos si inutila-i iubirea pentru cele sfinte. Sau l-a salvat ca sa luam seama la propriile noastre abisuri sufletesti si sa meditam la proiectul ratat al creatiei divine? E singura consolare a oripilantei intamplari de la OTV. Dar ""Crima - ne avertizeaza acelasi Mazilu - nu este o oglinda in care putem sa ne privim pentru a ne vedea asa cum suntem in realitate..."". Astfel ""indumnezeit"", fiorosul pradator nu rosteste o vorba despre mortii presarati in urma sa. Nu e vizitat de remuscari ori de regrete. Are o siguranta de sine ostentativa si tafnoasa, de interlop inrait, exersata in salbaticia celulei. Se autocompatimeste, considerandu-se o victima a sistemului judiciar romanesc si cetatean cu drept la opinie. Si la demnitate, bineinteles! Cand sperantele isi plangeau agonia, Romania a tresarit ranita, si-a ridicat, cu ultima sfortare, chilotii si a cutezat sa-l infrunte pe ucigasul in serie. O bestie dedata placerilor homosexuale satisfacute sub amenintarea cutitului, a pumnului ori a ""sifonului"", in spatiul tenebros si primitiv al penitenciarului autohton. O lume naclaita in sange, randuita dupa regulile haitei, sub ochii ingaduitori ai gardienilor, aflati uneori in cardasie cu criminalii odiosi. O lume promiscua, in care forta fizica impune ierarhiile si obiceiurile, iar spaga, favorurile si privilegiile. Pierduta in hatisul abominabilelor fapte, fiara si-a aratat intreaga cruzime. Incoltit de marsavia propriei violente, ipochimenul a ales injuratura si insulta. L-am simtit cumva neputincios si deznadajduit in labirintul intunecat al mintii sale abrutizate. Ce-ar fi dat el sa-i prinda iarasi la inghesuiala, in spatele gratiilor protectoare, pe ""dobitocii"" care il sunau acum revoltati si-i reprosau grozaviile trecutului concentrationar. Atrocitati pe care, altfel, ""nemernicul"" si le asuma cu trufia spurcata a canaliei aducatoare de nenorociri. ""Sunteti mana-n mana cu vreun procuror, politist, judecator sau securist, nenorocitilor!, ati intervenit sa-mi bruiati emisiunea, bulangiilor!, prostituatelor!"", tipa in spasmul turbarii invitatul domnului Dan, desavarsind violul mediatic asupra noastra, a tuturor. Asupra unei Romanii prinse cu chilotii-n vine, la vremea colindelor purificatoare si-a insamantarii de armonie, iubire si speranta. P.S. Emisiunea a avut totusi meritul de a fi aratat opiniei publice ororile ce se petrec in inchisorile patriei. De aici si fireasca intrebare: Pe cand o dezbatere serioasa si sincera a problemelor frisonante din sistemul nostru penitenciar ?