PSD nu moare. Si nici nu se preda

Uriasa campanie mediatica declansata impotriva unor fruntasi PSD incepe sa semene cu o intrecere socialista. In care putem observa cum unele ziare se lauda ca au aplicat lovituri mai puternice decat altele fruntasilor acestui partid. Iar aceasta ofensiva, in masura in care se transforma in campanie, poate sa fie identificata de populatie cu un linsaj. Ca asa stau lucrurile si nu altfel, o demonstreaza simplul fapt ca din ce in ce mai multi analisti, cuprinsi de febra nimicirii coruptiei din PSD, au inceput sa anunte chiar o disolutie a acestui partid. Mai mult chiar, una dintre cele mai serioase agentii de presa din lume a anuntat opinia publica internationala ca succesorul Partidului Comunist Roman este pe cale de a sucomba. Din aceasta nebunie generala am putea trage, in mare viteza, concluzia ca asistam la un deznodamant cu adevarat istoric. PSD, urmasul in linie directa al PCR, va parasi scena politica pentru ca doi-trei dintre fruntasii sai urmeaza sa fie descapatanati si trasi in teapa in Piata Victoriei. Nu pe motiv ca s-au imbogatit fara just temei, ci, pur si simplu, fiindca nu au un statut de proletari. Ca si cand membrii partidelor de stanga ar trebui sa fie saraci. Autosuspendarile destul de discutabile ale lui Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu ar fi prologul unei adevarate reforme in partid, de natura sa-i confere PSD-ului o noua identitate, abia acum europeana. Asa stau oare lucrurile?
Merita initiata o dezbatere pe urmatoarea tema: PSD, in acest moment, poate fi sau nu taxat drept un partid comunist in blana democratica, europeana? Personal, cred ca, mai ales in urma prestatiilor pe care le-a avut la guvernare in perioada 2000-2004, acest partid nu mai poate fi etichetat, sub nici o forma, drept un partid comunist travestit. Cu certitudine, unii dintre fruntasii sai si, in primul rand, Ion Iliescu, au ramas in esenta comunisti. Sau nu au reusit sa se transforme in altceva decat intr-un fel de socialisti ne-europeni. Mai stangisti decat cele mai de stanga partide de acest fel. Dar trebuie sa raspundem la intrebarea daca acesti comunisti pe care ii gasim in structurile PSD dau sau nu nota definitorie a partidului. Daca ponderea lor este sau nu suficient de importanta. Cu observatia ca, intr-adevar, procentul de persoane care au ramas comuniste in gandire si comportament este mai semnificativ in PSD - fara a atinge, totusi, masa critica - decat in partidele aflate la putere, nu insa si in raport cu PRM, care sta inca in banca opozitiei. In ceea ce ma priveste, cred, cu toata taria, ca PSD s-a manifestat in ultimii cinci ani ca un partid cu mai multe caracteristici de tip european decat de tip totalitar. In ciuda faptului ca regula blestemata a unanimitatii nu a fost eliminata pe de-a-ntregul. Dar oare nu intalnim unanimitatea si in partidele care se falesc prin anticomunismul lor, cum sunt cele din Alianta DA? Si nu identificam persoane care au ramas tributare altor apucaturi de tip comunist si in PNL, PD, UDMR sau PC? Raspunsul la intrebarea de mai sus este necesar, pentru ca el poate fi premisa rationamentului urmator. In care incercam sa anticipam daca PSD va disparea in forma in care exista acum sau daca se va transforma intr-un mod radical. Sau daca liderii sai urmeaza sa se predea in mana reprezentantilor puterii.
PSD este cel mai important partid, prin numarul de voturi obtinut cu ocazia celor mai echilibrate alegeri din istoria moderna a Romaniei. Si nu poate fi definit drept un partid de tip comunist. Nu este succesorul PCR. Atunci cand vom face un lucru necesar, si anume sa condamnam, in mod solemn si public, perioada comunista si cand vom fi pregatiti sa-i acuzam - in plan moral si nu penal - pe toti fruntasii PCR de tradare de tara, cred ca nu vom putea obliga PSD sa-si ceara iertare in numele comunistilor. Dar cum raspundem la urmatoarele intrebari? Daca Alianta DA, sub presiunea liderilor ei si a presedintelui Traian Basescu, decide sa devina, prin fuziune, un singur partid, iar PSD, asa cum vestesc multi prooroci in ultimele doua saptamani, va cunoaste disolutia, atunci democratia de la Bucuresti se va afla in mare pericol. Pentru ca cetatenii nu vor mai avea incotro sa-si indrepte optiunile si voturile, altundeva decat catre acest nou partid si singura formatiune ramasa in opozitie, respectiv PRM. Si aici mai apare un pericol. Acela al liderului care va candida contra lui Basescu la prezidentialele din 2009. Daca PSD dispare sau devine prea slab, alternativa pentru Cotroceni nu va fi decat CV Tudor. Si nu se stie daca se va repeta figura din 2000, cand Vadim a functionat ca sperietoare.
Daca reforma in PSD va insemna nu o schimbare a mecanismelor de conducere, ci, pur si simplu, o inlocuire a oamenilor pe motivele dezbatute cu atata fervoare in ultimele zile, atunci acolo ar putea castiga cine nu trebuie. Adica gruparea Iliescu. Dar daca PSD ar disparea, ar fi si mai rau. Asa cum am promis, intr-o viitoare analiza vom incerca sa anticipam cum vor actiona din afara asupra PSD cei mai puternici politicieni ai zilei.

---

Despre autor: