Omul de zapada

Am vazut la un jurnal televizat o scena de tot hazul: intr-un sat de vajnici olteni, se cladise un om de zapada al carui chip, sculptat din materia pufoasa si efemera, pictat in culori vii, semana leit cu cel al presedintelui Basescu. In crestet, cu nostalgica simpatie, un mot negru si lanos figura defuncta mesa prezidentiala, pe care privitorii entuziasti pareau sa o regrete din toata inima. Odata incheiata opera, satenii s-au prins intr-o vesela hora cu chiuituri pro-prezidentiale.
Nu intentionez sa emit grave consideratiuni despre "cultul personalitatii" televizate a presedintelui Basescu, ii las pe domnii de la PSD sa spuna asemenea prostioare. Chiar daca stilistic se aseamana flagrant, politic si social e o mare deosebire intre intruchiparea caricaturala a unui presedinte hatru cu care tot satul, usor afumat, se trage de sireturi hohotind, si sinistrele tapiserii din par de om cu chipul lui Ceausescu, pe care Cooperativa Higiena le dedica Maretului - probabil injurandu-l in gand, ca noi toti - la implinirea a nu stiu cati ani de viata si tot atatia de activitate revolutionara.
Ce mi se pare demn de observat este nu atat ca, in primul an de mandat, popularitatea lui Basescu a crescut spectaculos sub aspect cantitativ - actualul presedinte a castigat cu cea mai redusa marja din istoria de vot a ultimilor ani, iar acum se scalda in vreo 60% din simpatiile respondentilor - ci si, mai interesant, ca s-a modificat calitativ in mod la fel de spectaculos. Imediat dupa anuntarea rezultatelor la prezidentiale, candidatul perdant, dl Nastase, calca in picioare orice traditie de eleganta sportivitate, anuntand ca votul a revelat existenta a doua Romanii pe care nu pregeta sa le antagonizeze: o Romanie urbana si intelectuala care se mobilizase pentru Basescu, si o alta, rurala si majoritara in fapt, dar arhaica si asuprita de rezultatele votului, care tinea cu PSD. Am urmarit interventia in direct a oparitului invins impreuna cu o prietena din strainatate, excelent analist politic, care a exclamat revoltata "asta vrea razboi civil!"
Nu mi-am imaginat nici atunci, nici mai tarziu, ca mase de tarani exasperati ar invada Bucurestii cu furci si coase ca sa-i "repereze onoarea" Arogantei Sale, dar n-am putut sa nu recunosc ca noua putere avea o problema. La un an distanta, populismul reavan si adesea hazardat al lui Traian Basescu pare sa fi dat roade, de vreme ce, de la studentii care strigau in Piata Universitatii "Base is cool!" invartindu-si in aer cu nestavilit entuziasm fularele portocalii, am trecut, dupa doar un an, la satenii jucand sarba in jurul efigiei aceluiasi "Base", de asta data "cool" la propriu - doar e din zapada.
Intre timp, o parte din entuziastii lui 2004 s-au racorit de entuziasme, pe masura ce s-a sleit vizibil si elanul electoral al presedintelui nostru in lupta contra sistemului ticalosit. In schimb, ajutat si de dihonia din PSD, mai ales de marginalizarea lui Ion Iliescu, si mobilizand resurse inepuizabile de populism, Basescu e parca pe cale sa-i ia locul lui Iliescu in simpatia electoratului osciland traditional intre PSD si PRM. Cand ne comunica patruns de importanta ca e conectat direct la popor, dl Basescu nu se mai refera la poporul urban si educat care se delecta cu campania lui ironica si plina de umor de pe Internet, din vremile apuse ale alegerilor "cool", ci la poporul fesenist: un popor autoritarist, banuitor fata de "domnii" bine imbracati si elegant incaltati "de la oras", punandu-si increderea mai ales in Armata si Biserica, sosonar, vag sovin, mare iubitor de povesti despre propria excelenta si ostil fata de orice contestare a trecutului mai indepartat sau mai apropiat.
Politic vorbind, e bine ca dl Basescu sparge masa compacta a electoratului captiv pe care se bazeaza si azi ramasitele "patrulaterului rosu" de trista amintire. Fragmentarea acestui conglomerat care a blocat vreme de 15 ani o evolutie mai rapida a Romaniei catre civilizatia contemporana este imperioasa, indiferent daca ea reprezinta un obiectiv constient si asumat de catre dl Basescu, sau doar un rezultat colateral al remarca-bilelor sale instincte electorale. Problema fundamentala e insa pretul unei asemenea operatii. Daca pentru a obtine sufragiile electoratului pesedisto-peremist, dl Basescu uita de ce si de cine a fost votat si devine o varianta mai imprevizibila de Iliescu - sau mai zgomotoasa de tribun al plebei - n-am castigat altceva decat un om de zapada. "Cool", desigur.

---

Despre autor: