Mobila-i vanduta

Anul 2005 a fost al doilea an consecutiv in care Romania se plaseaza pe primul loc in atragerea investitiilor straine intre tarile din Europa de Sud-Est. Desi sub nivelul din 2004, cand au intrat in tara 5,1 miliarde de dolari, totusi investitiile directe, estimate pentru 2005, de 3,5 miliarde de euro, pot fi considerate ca fiind consistente.
Nu trebuie sa mire pozitia de lider. Ea a fost prognozata, iar proxima aderare la Uniunea Europeana ofera investitorilor straini incredere si stabilitate. Aceasta in conditii normale, sa nu anticipam. Insa arborarea drapelelor festive este inoportuna. Abia acum recuperam ceea ce am pierdut constant din 1993 pana in prezent, perioada caracterizata prin instabilitate economica si legislativa, tare care, sa fim cinstiti, nu le-am eliminat definitiv nici in prezent. Balbele si rasturnarile de situatii in constructia noului Cod Fiscal sunt elocvente in acest sens.
Orium, bine ca nu mai exista perceptia generala de acum cativa ani, regasita in comentariile ziarelor de prestigiu, unde se afirma, citez, "a face afaceri in Romania este ca si cum ai face figuratie in filmul <>". Tot la fel de bine ar fi sa nu ne entuziasmam. Mai bine am privi lucrurile la rece facand o analiza calitativa a investitiilor straine intrate in Romania. La fel ca si in 2004, boom-ul investitiilor straine are la origini marile privatizari. De anul acesta, cu exceptia vanzarii CEC si poate a catorva termocentrale, intram in zodia adevarului. Ca opinie personala, privatizarea companiilor si bancilor de stat pentru a folosi banii obtinuti pentru acoperirea deficitului bugetar nu ar trebui considerata ca o investitie.
Mai degraba este o forma de a "vinde mobila din casa" pentru a-ti acoperi datoriile. Acum "mobila-i vanduta" si ar trebui sa ne intrebam cat suntem, cu adevarat, de competitivi in atragerea investitiilor straine de calitate. Desigur, ne laudam ca au fost constituite, in perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie, societati comerciale cu un capital strain subscris de peste 10 milioane de euro. Insa, poate cineva sa spuna cu exactitate cati bani au fost investiti peste capitalul subscris, capital care, stim cu totii, poate fi retras dupa obtinerea CUI-ului? Acest fapt este interesant, si nu contabilitatea scriptica. Tot la fel, de vazut importanta investitiilor directe in dezvoltarea pe ansamblu a economiei. Aici lucrurile se complica. Observam ca Bucurestiul si judetul Ilfov constituie forta de atractie a investitiilor. Sunt doua zone care s-au dezvoltat in mod natural, nenecesitand interventii si proiecte de dezvoltare. Desi se considera ca forta de munca ieftina reprezinta principalul avantaj competitiv al Romaniei, dispersia teritoriala a investitiilor infirma aceasta teorie. Observam ca zone defavorizate precum cea de Nord-Est sau Sud-Est, cele mai afectate de procesele de restructurare si lichidare, nu s-au dovedit interesante pentru investitori. Aceasta nu pentru ca nu s-ar putea investi aici, ci pentru ca atat la nivel central cat mai ales local nu a fost conceput nici un proiect viabil de dezvoltare care sa mareasca gradul de atractivitate. S-au mentinut, in schimb, in mod nociv, practicile birocratice si lipsa de viziune a autoritatilor locale. Recentele abandonuri ale unor investitori care puteau aduce in tara sute de milioane de euro ne scutesc de alte explicatii.
Cu alte cuvinte, statistica oficiala a investitiilor straine este mai mult decat satisfacatoare. Doar statistica, deoarece in spatele cifrelor stau date si fapte nu tocmai incurajatoare. Citeam aseara un studiu al J.E. Austin Associates Inc., cerut in anul 2001 de Biroul pentru Europa si Eurasia al USAID, pentru evaluarea competitivitatii nationale a Romaniei.
Din pacate, concluziile de atunci, in mare masura, raman valabile si acum.
Spicuiesc din acestea: "Romania nu are un plan de actiune privind dezvoltarea sa si capacitatea de a traduce vorbele in actiuni concrete.
Desi s-au adus imbunatatiri substantiale legislatiei si cadrului institutional, cadrul deficient existent in Romania erodeaza competitivitatea tarii atat prin descurajarea investitorilor interni, cat si a celor straini. Infrastructura fizica relativ slaba a Romaniei este o constrangere ce afecteaza dezvoltarea ei economica si competitivitatea.
Romania are o forta de munca ieftina, dar ii lipseste mentalitatea de piata si un sistem de management precum accesul la informatie despre pietele interna si internationala pentru a concura in conditii mai bune in contextul nou de piata globala". Sunt concluzii care pun in cu totul alta lumina pozitia de lider in regiune a Romaniei in atragerea investitiilor straine. Interesante vor fi datele din 2006 si 2007, atunci cand intreaga "mobila din casa" va fi vanduta, incheindu-se procesul de privatizare.
Acela va fi momentul adevarului.

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe