La intrebarea Jurnalului National despre cum au petrecut romanii din afara granitelor Sarbatorile de iarna
m-a tentat un raspuns echivoc. E oare atat de diferit sau atat de interesant ca sa afle cititorul ca romanul,
sau cel care se mai
tine roman in spirit si traditie, sarbatoreste asa cum a invatat de acasa, de la parinti, de la bunici, de la obstea sateasca, suburbana sau de la cea din
centrul orasului?...

Romanii din diaspora aleasa sau impusa
s-au identificat intotdeauna ca fiind individualisti, ""eu nu am treaba cu restua€™"", nepriceputi si nedoritori in a fi uniti, ne spune Cora Saurer Chioreanu, presedinta Asociatiei Culturale Romano-elvetiene RO-Chace. Craciunul si Anul Nou reprezinta un moment in care aceste individualitati se revendica la o forma de reunire in traditie, la o forma de respect a ceea ce gestul familiei, al satului si al orasului facea din tata in fiu sau, si mai bine zis, din mama in fiica, pentru ca traditia e mult legata de prezenta feminina in casa romaneasca.
Romanii din diaspora, indiferent de clasa sociala sau materiala careia ii apartin, in momentul de Sarbatoare de iarna isi pun in viata de zi cu zi toata priceperea aducerii aminte a gestului strabun al ospitalitatii, al bucuriei, al stiintei de a praznui asa cum au invatat. Si poate aceasta pricepere adunata in cateva zile de sarbatoare ramane singura legatura profunda cu grupul, in care conationalitatea nu este o baza suficienta pentru a fi impreuna in diaspora romaneasca.
Romanii din afara se aduna cu aceasta ocazie, vor sa retraiasca poate gesturi netraite suficient de adanc intr-un timp in care mirajul exilului era mai concret decat realitatea unui spatiu in care se definesc cu greu indiferent de adaptabilitatea individuala si compromisul colectiv.
POMANA PORCULUI? Romanii din Elvetia, pentru ca imi vine greu a spune comunitatea grupurilor de interes cultural romanesc care se manifesta regional activ, au avut o conditie privilegiata prin faptul ca nu au fost atat de numerosi ca si in alte tari, ca diaspora a fost in principiu una de elita in Tara Cantoanelor, unde si-a putut trai emigrarea mai usor decat in alte zone unde a spune ca esti roman era.... de multe ori o rusine. Totusi, aceasta diaspora este foarte prezenta in momentul de sarbatoare.
Amintirea momentului romanesc legat de Craciun e poate mai vie si ne ajuta sa mentinem aici un autentic spirit de conservare a memoriei sarbatorii romanesti decat in alte parti, existand cateva traditii regionale elvetiene care ni le rememoreaza pe cele ale noastre.
Elvetienii iubesc sarbatoarea la romani, la care participa cu inflacarare de cate ori sunt invitati (in Romania si aici), ei iubesc, de asemenea, sa invite romani care participa la fel de inflacarat la sarbatorile lor traditionale. Si ca sa vorbim despre pregatirile de sarbatoare, amintesc aici traditia Ignatului, taiatul porcului la romani. Regasim aceasta traditie aproape identica in satele elvetiene sub numele de bouchoyade sau in cele din spatiul bernez sub numele de ""metzgete"", moment la fel de sarbatoresc ca in orice sat romanesc. Iar masa comuna a satenilor, a grupului de participanti la sacrificiu este o adevarata pomana a porcului.
ELEMENT DE LEGATURA. Tot in pregatiri, gospodinele romance isi schimba retete, cu juraminte ca... iese ceea ce scrie acolo, chiar daca masura e... cat se cere sau dupa ochi, ceea ce este imposibil de aplicat in marea stiinta a gastronomiei. Spre surpriza tuturor, la
cursurile RO-CHance de bucatarie si de traditii romanesti dinaintea Craciunului, nu putini au fost barbati, care au participat alaturi de tinere doamne, elvetiene casatorite cu romani, de romance plecate de mai mult sau mai putin timp de la fusta mamei, copii sau tineri romani de generatia a doua, care dureros de nedrept nu mai vorbesc romaneste...

TRADITIA COLINDULUI