Poezie in (re)constructie

Cu "Epoca Lu" (Editura Paralela 45, 2005; textul de fata este o versiune prescurtata a prefetei la aceasta carte), Victor Nichifor revine in poezia romaneasca dupa o absenta de sapte ani. Absenta la propriu: plecat din tara, autorul s-a stabilit peste Ocean, in Statele Unite ale Americii, in Cincinatti, Ohio, si n-a mai publicat nimic. Abia in ultimele luni a simtit nevoia apropierii de mediile literare din noul sau spatiu de existenta. Pentru ca - iata - sa publice acum un nou volum in Romania.
Nu fusese inainte de emigrare un nume notoriu la noi, dar nici un necunoscut. Publicase deja o placheta proprie, "Aigess" (Editura Eminescu, 1997) si, participant la Cenaclul Litere al filologiei bucurestene, condus de Mircea Cartarescu, aparuse in "Ferestre 98", cea de-a doua culegere a grupului, alaturi de Ioana Vlasin (Ioana Nicolaie), Iulian Baicus, Cecilia Stefanescu, Marius Ianus, Angelo Mitchievici si Doina Ioanid (in prima intrasera Razvan Radulescu, Cezar Paul-Badescu, Mihai Ignat, Sorin Ghergut, Svetlana Carstean, T.O. Bobe). A urmat emigrarea si firul poeziei s-a rupt pentru o vreme.
"Epoca Lu" e - deci - o revenire, o reintoarcere, nu atat a "altui" Victor Nichifor, cat a aceluiasi de dinainte de plecarea din tara si din spatiul literar romanesc, o reinnodare a firului prin regasirea identitatii abandonate simbolic, poate ca nu "pierduta", dar pusa o vreme in paranteza. Fiindca nu e vorba despre o carte noua, ci despre una recuperata, retusata, forma "definitiva" a unui poem-fluviu din care in amintita culegere de cenaclu fusesera preluate cateva blocuri mari de text.
Inainte de a descrie ampla ei desfasurare si de a vedea la ce retusuri a fost supusa acum de catre "noul" Victor Nichifor, cateva cuvinte despre micile poeme de debut din "Aigess". Atragatoare si deconcertante in acelasi timp, edificatoare pentru calitatile autorului, dar si cumva-descentrate, dispersate, ele certificau un talent si - in acelasi timp - semnalau un destul de grav deficit de spirit critic, incapacitatea de construire a unei retorici proprii, a unei maniere care sa clarifice atitudinea reflectata in pagina: sfidatoare, nonconformista, "revoltata". Stilistic vorbind, dezagregarile discursive, sintactice si chiar grafice transmiteau mai degraba o vointa "revolutionara" decat un mesaj.
Scara este - insa - in "Epoca Lu" alta: unic poem-fluviu, veritabil "suvoi" textual, "curgand" nelinistit in paginile cartii, agitat, tensionat, "revoltat" (cum altfel?!). "Eul profund" al autorului transmisese la debut doar scurte mesaje enigmatice. Acum, din adancuri erupe o magma coplesitoare, de parca gandirea, sensibilitatea, memoria, subconstientul ar iesi cu totul la suprafata confesiunii versificate. De unde senzatia de suflu epopeic. Temele se amesteca: marunte si esentiale, derizorii si grandioase, tinand - pe de o parte - de existenta cotidiana, de imediat, de tranzitoriu si - pe de alta - de sentiment (dragostea, viata in cuplu), de aspiratii, dileme, fantasme personale, de sensul mai cuprinzator al vietii pe care-l numim "destin". Nu lipsesc profesiunea inginereasca (in "Partea a cincea" e inserat un ciclu de poeme intitulat chiar Inginerie), reflectia asupra emigrarii, dar si detaliile despre debuseul creativ (scrierea/trairea poeziei, viata de cenaclu). O dimensiune puternica e cea a senzorialitatii: intre sentimente, vise si poezie se intrepun mereu detaliile corporalitatii, notate obsesiv, pe toata gama, de la descriptia neutra la consemnarea grotesca a precaritatilor fiintei concrete. Amplitudinea confesiunii, desfasurarea ei nestavilita, dau senzatia ca multele lucruri care se aglomereaza in carte participa la o "totalitate" congruenta, la aproximarea personalitatii celui care se exprima in versuri - adica a "naratorului", ca sa nu facem identificari grabite.
Si totusi, poezia isi pastreaza aspectul involburat, incapabila - sau nedoritoare - sa devina coerenta: la tot pasul apar rupturi semnatice si sintactice, planurile se schimba brusc, biografismul - altfel, identificabil fara dificultati - e "descentrat", amestecand aiuritor, uneori indistinct, viata cotidiana cu psihismele varii, cu proiectii imaginare, abisalitati, "monstri ai constiintei". Lexicul e bogat, pe masura energiei fluviale a poeziei, care "curge" polifonic, alternand notatiile simple cu surprinzatoare rafinamente, viziunile fulgurante cu imaginile crude, vulgare, ingenui. Parand spontan, desi articulat pe spatii intinse, contorsionat, dar si cumva-"pur", pastrand o tusa de seninatate, de candoare, (auto)portretul iese ambiguu, oximoronic, structura interioara e prea complexa si diversa pentru a putea fi fixata in cateva trasaturi precise.
Diferentele dintre versiunea din "Ferestre 98" si cea publicata acum sunt semnificative: pasaje eliminate sau refacute, adaosuri care fie completeaza sau reformuleaza, fie revin din perspectiva experientei recente a autorului. Sunt pastrate - de pilda - referirile la intentia de plecare din tara, insa unele retusuri modifica detaliile in functie de ceea ce a urmat in biografia autorului. Au disparut si o parte din stridentele stilistice, textul castigand in - totusi, totusi! - coerenta. Misterioasa "Epoca Lu", care e si o perioada a existentei, si iubire, si fantasma a "absolutului", si lumea intreaga, ramane o imagine tulbure-luminoasa, un mesaj apropiat-indepartat, scris candva, ajuns acum - si ajuns cu bine!; si bine ca ajuns! - la destinatie. Confesiune recuperata, autor recuperat, poezie in plina (re)constructie.
Victor Nichifor a revenit si va continua...

---

Despre autor: