Gastronomi la "Junimea"

Prof. Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii ""Junimii"", membru al Academiei, era nu numai critic literar si om politic cu prestanta, dar si un excelent amfitrion, cu apreciate calitati de gurmand si manuitor
de verb.

Vorbind despre Iacob Negruzzi, gandul ne duce la Societatea literara ""Junimea"", la revista ""Convorbiri literare"", la Casa Pogor si la renumita Bolta Rece, unde se petreceau intalnirile junimistilor ""betive si de mancari mari"". Negruzzi era considerat sufletul acestor agape. Se spune ca dupa ce-si satura oaspetii cu vestitele borsuri, dupa zisa lui ""junimisti vechi si noi - tot o ciorba"", Negruzzi se apuca de intocmit meniuri gastro-literare. Iata cum suna unul dintre aceste meniuri ""à la Negruzzi"":
""Raci retrograzi, Bou ingrasat pe noile izlazuri, Fasoleli englezesti, Curcanul lui Penes la frigare, Cronica «Convorbirilor literare» cu otet, piper si sare, Pe gheata... la Bulevard Pampleziruri, Branza dregatoreasca, Fructe din noua lustri de activitate literara, Cafele aforisite, Dragasani de la Bolta rece"".
TRECUT. Rasfoind revista ""Convorbiri literare"", din perioada cand aparea la Bucuresti, gasim nenumarate pagini de amintiri gastronomice. Cu savoare si talent literar, Negruzzi descrie tipicurile si mancarurile mesei de pranz la bunicii materni. ""Bunicul meu, Aga Dumitrache Gane, era un barbat slab la trup, serios la fata, tacut, sobru si de un temperament foarte iute; bunica mea era o femeie buna, joviala, grasuta, lacoma la mancare, vorbareata, placandu-i glumele si veselia. Masa ei era vestita, atat in ceea ce priveste cantitatea mancarurilor, cat si in felul cum erau gatite; ea singura priveghea bucataria cu multa ingrijire"". Din expresivul portret se deduce ca Iacob Negruzzi semana la trup si fire cu bunica sa materna.
BUNATATI. Ce cuprindea pranzul? Onorabilul Jack ne spune: ""Pranzul era foarte copios fiind cel de capetenie... Bucate peste bucate inotand in unt si umpland bliduri imense se asezau in mijlocul mesei, de unde-si lua fiecare dupa voie"". Desertul se compunea din dulciuri de bucatarie orientala: baclavale, sarailii, gogosi si cataifuri - pe care le stim astazi, dar si degitei si muhalibiuri, preparate necunoscute noua. Nu lipsea de la masa vinul, produs din viile proprii, din podgoriile Socola si Copou. Pitoresc ni se pare astazi ritualul dupa incheierea mesei. Feciorul aducea ""ligheanul, ibricul si prosopul; mesenii se spalau de-a randul pe maini ... si se trecea la cafele si vutci fabricate in casa; barbatii fumau cate un ciubuc"".
Chiar si musafirii ne-poftiti, din care se gaseau mai totdeauna, erau bine primiti si ospatati. Amuzant este portretul unui vestit mancau, Scobihorn, ""domn subtire si slab. Era in adevar de spaima cat putea sa inghita acel musafir. Trei, patru farfurii pline varf de pilaf, curechiu cu slanina, carne cu prune sau gutui, sarmale si galusti de tot feliul, plachie de gasca cu pasat, curechiu cu rata si mamaliguta sau alte bucate nationale, toate grase, lunecau rapede prin gatlejul sau, totdeauna doritor de mai mult..."" Toti mesenii il priveau admirativ in speranta ca apetitul sau li se va transmite si lor.
Am avut si avem pantagruelii nostri!

RETETA

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe