PNL si PSD: unde sunt "turbulente interne"?

Dintre actualele partide parlamentare, doar despre PNL si PSD se vorbeste ca ar fi cuprinse de "turbulente interne". In PD e liniste si disciplina, pe linia indicata de la Palatul Cotroceni de catre fostul presedinte al formatiunii, acum al tarii, Traian Basescu. Un partid de lider e si cel Conservator, strans unit in jurul fondatorului si finantatorului Dan Voiculescu. La fel, PRM, din care Corneliu Vadim Tudor i-a eliminat scurt pe asiprantii la marire si la o eventuala "reforma interna", reinscaunandu-se glorios la recentul congres al partidului, insotit de discursuri patriotice, "de lemn", si de imnuri inaltatoare, ca in vremurile bune ale PCR. In ce o priveste, UDMR are ceva probleme cu radicalii din Uniunea Civica Maghiara, care e - insa - deja "externalizata" si incapabila sa creeze "valuri" in interiorul vechii organizatii. Raman - spuneam - PNL si PSD.
Liberalii conduc guvernarea, alaturi de PD, in Alianta "Dreptate si Adevar", si detin sefia executivului. Dupa Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu e al doilea premier roman postcomunist sef de partid, deci care poate conta pe sustinerea formatiunii sale politice. Formula, frecventa in democratiile occidentale, asigura o mai mare coerenta a guvernarii si a fost apreciata la noi ca atare in ciclul electoral precedent, dupa un sir de premieri - Theodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isarescu - carora le-a lipsit autoritatea asupra partidelor care-i desemnasera si, pe cale de consecinta, asupra majoritatilor parlamentare de sustinere. (Instalat "in focul revolutiei", in decembrie 1989, si debarcat cand societatea romaneasca nu apucase sa se linisteasca, Petre Roman ramane un caz aparte.) Stolojan si Isarescu au fost investiti pentru cate un singur an inainte de alegeri, deci pentru perioade de interminat, Vacaroiu a ramas patru ani slab si obedient, iar Ciorbea si Vasile, care au incercat sa se impuna mai ferm, au fost demisi inainte de incheierea mandatului. Vasazica, desemnarea lui Tariceanu a fost solutia optima dupa alegerile de acum un an, in urma carora Alianta convenise ca, in caz de victorie, va furniza un premier liberal.
Acestea fiind datele generale ale problemei, rezulta ca esentiala pentru evaluarea stabilitatii actualului premier e situatia din PNL, sustinerea de care el se bucura in partidul propriu. Este - deci - liniste in PNL sau sunt "turbulente interne"? Intrebare cu atat mai justificata acum, dupa articolul publicat de Valeriu Stoica in "ZIUA" de luni 28 noiembrie ("O dezbatere necesara"). Vorbind despre "situatia post-Tariceanu", Stoica incearca sa lanseze doua mesaje: ca prestatia actualului lider PNL si prim-ministru ar fi foarte precara (ipoteza construita din calificative dintre cele mai severe); si ca in PNL ar exista deja mari nemultumiri fata de conducere, o intreaga "factiune" revoltata si - deci - pericolul de sciziune (care n-ar trebui sa se produca decat "in situatii extreme").
In realitate, cu toate dificultatile majore ale anului politic (si - ar fi de adaugat - meteorologic si aviar!) 2005, Tariceanu a condus guvernul cu eficienta si distinctie, indeplinindu-si obiectivele: reforma fiscala, crestere economica, aplicare a obligatiilor asumate fata de Uniunea Europeana si raport favorabil din partea Comisiei de la Bruxelles, cu sanse sporite de accedere in federatia continentala la termen, pe 1 ianuarie 2007. Iar ca lider de partid, premierul are o larga sustinere, contestatarii sai vocali fiind foarte putini: Mona Musca (insa doar in legatura cu demisia anuntata si nedepusa a lui Tariceanu), Crin Antonescu, mai recent Theodor Stolojan si Cristian Boureanu, uneori Ludovic Orban si Stoica insusi. Ori de cate ori criticile acestora au dat senzatia ca in PNL ar fi "turbulente interne", organismele colegiale de conducere au reafirmat coerenta formatiuinii liberale si le-au cerut contestatarilor sa nu mai erodeze imaginea partidului prin declaratii publice provocatoare. Incat pare sa fie vorba mai degraba despre asa ceva, despre niste "provocari", decat despre veritabile, grave "turbulente interne".
In schimb, ce se intampla de partea cealalta, in opozitie, in PSD? S-a vorbit mult de-a lungul acestui an despre conflictele de culise dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase ori dintre acesta din urma si Mircea Geoana. Spiritele s-au incins, taberele s-au ciocnit, congresul si alegerile s-au facut, disensiunile au continuat o vreme, pentru ca mai nou imaginea sa fie de "concordie": Iliescu s-a resemnat si nu mai face un alt partid al stangii, Geoana si Nastase au convenit sa nu se mai atace reciproc, deci e liniste si pace. Oare?! Episodul "laptop-ul lui Miron Mitrea" a ridicat un colt de draperie dincolo de care se vede cu totul si cu totul altceva decat "concordie". Comentariile au remarcat in primul rand scandaloasele strategii "politice" ale PSD, care continua sa-si foloseasca "know-how"-ul in materie de denigrare a adversarilor prin procedee murdare, mergand acum pana la plasarea unor inventii compromitatoare intr-o publicatie legionara. (In paranteza fie spus, acest detaliu al dialogului computerizat dintre Mitrea si colaboratoarele sale ar fi fost suficient pentru a provoca, in orice democratie occidentala, demisia impricinatului din functia sa de conducere din partid...) In ce priveste situatia din PSD, mai relevanta sunt - insa - informatiile furnizate de laptop-ul buclucas in legatura cu "aripa ardeleana" condusa de fostii ministri Ioan Rus si Vasile Dancu. Mitrea & colaboratoarele - nu incape indoiala ca si alti lideri apropiati secretarului general al PSD - privesc inspre acestia cu suspiciune, ca si cand ar fi vorba despre o "factiune" periculoasa in competitia pentru putere din partid.
Prin urmare, analiza mai atenta a simptomatologiei scenei noastre politice indica "turbulente interne" nu in PNL, ci in PSD...

---

Despre autor: