Femeia cu fata de mort

Dincolo de faptul ca este beneficiara unei premiere medicale mondiale, povestea frantuzoaicei care a fost supusa unui transplant de fata este una cu adevarat dramatica. Fiica sa, in varsta de 17 ani, a povestit pentru cotidianul francez "Le Monde" ca mama sa a fost mutilata de cainele familiei care in realitate nu a agresat-o asa cum se vehiculase initial in presa, ci i-a salvat viata. Femeia in varsta de 38 de ani luase un pumn de pastile intr-o incercare de a-si pune capat vietii si a fost gasita de caine in stare de inconstienta. "Luase pastile si era inconstienta. Cainele, cand si-a dat seama ca mama este in pericol de moarte, a dorit s-o trezeasca. Nimeni n-a putut sa ne spuna exact ce s-a petrecut cu cainele si ce i-a facut acesta, daca a muscat-o sau a zgariat-o cu ghearele. Cert este ca a reusit s-o trezeasca, sa o salveze de la moarte. Eu cred ca, in realitate, faptul ca el s-a aflat acolo a reprezentat o mare sansa pentru mama mea", a povestit tanara. Pacienta, careia i-a fost transplantata weekend-ul trecut la Amiens (in nordul Frantei) aproximativ jumatate de fata (nas - buze - barbie), se afla ieri "intr-o stare excelenta", conform unui comunicat dat publicitatii de catre spitalele din Amiens si Lyon ai caror medici au participat la realizarea operatiei.
Implicatiile emotionale
Chiar daca rezultatele acestei premiere medicale vor fi, pana la urma, excelente din punctul de vedere al celor care au realizat transplantul, exista deja voci care spun ca greul incepe abia din acel moment. Sa traiesti cu o alta fata, chiar daca partial, reprezinta in realitate o situatie psihologica complexa, dar nu neaparat ceva insurmontabil, sustin numerosi specialistii care au studiat in amanunt consecintele emotionale ale pacientilor. In realitate, un astfel de trasplant nu a putut fi realizat mai devreme tocmai din cauza temerilor ca exista un risc mult prea mare ca pacientii sa nu-si accepte noua infatisare. De exemplu, a durat nu mai putin de patru ani ca Denis Chatelier, primul om din lume care a fost supus unui dublu transplant de maini, sa se obisnuiasca cu noile membre care-i fusesera transplantate. Chatelier a explicat reporterilor ca a durat peste un an ca, in mintea sa, cele doua membre sa ajunga sa fie "mainile mele", si nu "mainile".
"Gradul de desfigurare al pacientei noastre era atat de mare incat transplantul devenise singura alternativa. Ranile jenau masticatia si chiar daca femeia putea vorbi in continuare, cu greu puteai intelege ce spune", a mai precizat medicul psihiatru-psihanalist Gabriel Burloux (din Lyon), care se va implica in procesul de recuperare si acceptare care urmeaza transplantului de piele. "Este foarte important ca pacienta sa fie, in primul rand, satisfacuta de rezultele muncii noastre, si abia apoi sa incerce sa se apropie de noua fata", a mai spus Burloux.
"Catastrofa s-a produs inainte de transplant"
Tot fiica pacientei a povestit ca mama sa a "acceptat treptat ideea ca a fost desfigurata". "Cel mai greu i-a fost intotdeauna sa suporte privirile curioase ale oamenilor din jurul ei. Chiar si atunci cand iesea pe strada cu fata acoperita de o masca de chirurg, asa cum ii sugerasera medicii sa faca, tot se gasea cineva care sa-si bata joc de ea", a povestit fiica femeii mutilate. Decizia de relizare a unui transplant facial le-a apartinut chirurgilor prof. Bernard Devauchelle si prof. Jean-Michel Dubernard care au evaluat gravitatea ranilor si au ajuns la concluzia ca este imposibil sa mai poata repara ceva recurgand la tehnicile clasice de chirurgie maxilo-faciala, moment in care au decis sa apeleze la aceasta grefa de fata experimentala.
"Desfigurarea si uratenia care decurge de aici sunt deosebit de greu de depasit, in primul rand pentru ca atrag privirile si determina comentarii interminabile pe aceasta tema", a precizat Monique Stephant, medic psiholog intr-un spital de arsi.
Dr. Burloux este si el de parere ca "fata este un fel de carte de identitate". Tot el spune insa ca in acest caz de transplant intrebarile si grijile cu privire la efectele psihologice nu sunt cele mai importante. "Putem spune ca adevarata catastrofa s-a produs inainte de transplant si ca dupa operatie nu poate fi decat mai bine. Asta pentru ca exista speranta", a mai spus doctorul din Lyon. "Bineinteles, una e sa ai mainile altcuiva, nasul sau gura unei persoane despre care stii ca este moarta, si altceva este sa ai inima, rinichii sau alte organe care nu sunt la vedere", a mai precizat el.
Riscul respingerii este mare
Operatia a fost realizata la spitalul universitar din Amiens, duminica seara, de catre o echipa complexa condusa de prof. Jean-Michel Dubernard, acelasi medic care a realizat primul transplant de mana din lume, in anul 1998. Medicii au declarat ca primele zile de dupa operatie sunt cruciale, existand un risc destul de ridicat sa apara probleme. Apoi va aparea riscul ca transplantul sa fie respins de organismul pacientei, iar aceasta ar putea sa fie nevoita sa ia medicamente toata viata. Medicii care au realizat operatia au mai declarat ca ar putea aparea de asemenea probleme din cauza ca musculatura fetei din jurul gurii este extrem de complexa. Se pare ca femeia nu va avea o mimica foarte expresiva.
Philippe Domy, directorul spitalului din Amiens, a precizat la randul lui ca operatia a avut loc pentru ca situatia pacientei era cu totul iesita din comun. "Ne aflam in fata unei situatii exceptionale care necesita un raspuns exceptional", a precizat Domy. Tesutul facial a fost prelevat de la un donator din orasul Lille aflat in moarte cerebrala. (C.C.)

---

Despre autor: