Copilarii cu de toate

Cosmin Manolache, Calin Torsan, Sorin Stoica si Ciprian Voicila, autorii "Povestirilor mici si mijlocii" de la Curtea Veche, de anul trecut, revin cu un nou volum colectiv, intr-o formula noua si cu o echipa largita. De data aceasta, titularii grupului de la Muzeul Taranului Roman au hotarat ca e vremea sa-si demonstreze maiestria nu doar pe terenul fictiunii, ci si pe acela al meseriei lor: antropologia.
"Cartea cu euri" (Editura Curtea Veche, 2005) prinde, sub o tema comuna - copilaria, din momentul nasterii pana la ultima miuta, pe maidanul din spatele blocului -, interviuri, chestionare, compuneri scolare, jurnale electronice, insemnari personale si povestiri. Cei care scriu (auto)fictiuni, in genul povestirilor mici si mijlocii, despre copilariile petrecute la bloc sau in curtea bunicilor, la tara, sunt veteranii Manolo, Calin, Sorin, si Filo, secondati de o voce noua: Roxana Morosanu. Tot ei umbla dupa interviuri, trimit chestionare prin gimnazii si licee, comenteaza raspunsurile si rascolesc oracole si maculatoare prafuite. Punand cap la cap componentele, rezultatul e un fel de expozitie bizara, aidoma celor pe care le incropeam cand eram copii: multe capace sclipitoare, cutii de bere, pachete goale de tigari, poze cu masini si, printre ele, cate un pandantiv, o margea sau o moneda de valoare.
Autorii cartii nu-si fac insa iluzii, stiind foarte bine ce e valoros si ce e tinichea lucitoare in vitrina lor, din punct de vedere literar. Si nu se obosesc sa explice nicaieri un lucru evident: criteriul estetic nu este cel relevant. Volumul este un muzeu antropologic al copilariei, in care textele unor pustani de o schioapa stau, fara probleme, alaturi de jurnalele electronice ale unor tinere mamici sau de excelentele schite despre "cei sapte ani de-afara" ale lui Sorin, Manolo sau Calin. Iar cei care povestesc, in scris sau pe reportofon, sunt foarte numerosi, chiar daca nu apar, alaturi de cei cinci coordonatori, pe coperta: Andrei Mihai (10 ani), Lila Passima (inotatoare de performanta, in copilarie), Anca Stanciu sau Otilia Torsan sunt nume care ies in evidenta, dintre zecile de "invitati" ai cartii. Faptul ca textele lor sunt neatinse, pastrand chiar si erorile de exprimare/ ortografie originare, e un plus de autenticitate: materialele stranse de antropolog pe teren nu trebuie alterate. Iata cum suna, de pilda, o poezie scrisa de un copil din clasa a IV-a: "Un emigrant e o pastila pentru stomac/ O fantana/ Un emigrant e un fel de furator/ Un om care emigraneaza".
Alaturi de amintirile la mana a doua, in vitrina stau si materiale in stare bruta, a caror aparitie surprinzatoare are o savoare aparte: legea cercetasei, reprodusa dupa o "carte a cercetasei" din 1936, sau "legamantul pionierului", pe care toti cei nascuti pana in '81-'82 l-au si semnat, probabil. Multe texte au valoare de document: "Jurnalul unitatii de pionieri din scoala medie - Rasnov", plin de sintagme precum "misiune glorioasa si nobila", "viata vesela si interesanta" sau "eroii cazuti pentru apararea patriei de jugul fascist", vorbeste despre virusarea doctrinara a copilariei, intr-o lume cenusie care nu pare deloc amuzanta. Compunerile copiilor nascuti in 1987 uimesc, dincolo de naivitatile varstei, prin persistenta unor clisee din comentariile profesorilor de limba romana care predau "Fefeleaga" si "La vulturi" fostilor pionieri: "De fiecare data cand se naste o viata se intampla un miracol. Viata insasi este o minune, iar noi, femeile, primim de la viata cel mai frumos dar, acela de a fi mama". Istoria recenta depaseste cei 15 ani de Coca-Cola si de televizor color de dupa revolutie si cei 45 de ani cu gume Gumela si cu televiziunea prietena bulgara, ai comunismului. "Maestru al atelierului l-am avut pe domnul Ilie Georgescu, fiind cu cunostinte si eforturi parintesti pentru formarea de ucenici in lucrari practice si teoretice", noteaza, in 1939, Trandafir Vanghelie, elev ucenic in clasa a III-a. Si in aceste fragmente se simte o amprenta doctrinara, de alta factura: "sunt incantat de strajerie, care ne indruma pas cu pas spre o datorie catre tara, pe care o voi servi tot timpul meu, ca ostas ordonat si cinstit", scrie, tot in 1939, un alt elev de clasa a III-a.
Privite separat, franturile de realitate care compun matricea in care s-au turnat mintile bravilor fii si fiice ai tarii, in ultimii 60-70 de ani, nu promit, in nici un caz, lucruri bune: cei care scapa din acest calvar, cu foame, blocuri cenusii, batai, sloganuri, manuale cliseizate si adulti schiloditi de ideologii si de nevoi, nu vor fi nici liberi, nici fericiti. Salvarea vine, ca intotdeauna, din puterea imaginatiei de a schimba cutiile de tabla in comori fara pret si blocurile in palate. Iar fictiunile coordonatorilor completeaza mesajul cartii, transformand sordidul in miraculos.

---

Despre autor: