La 8 octombrie a.c., in Cernautii lui Eminescu s-au intamplat (anume s-au intamplat!) doua evenimente cu totul si cu totul deosebite: ucrainenii au sarbatorit cu mare fast ZIUA ORASULUI, sustinand ca, de fapt, este un fel de "repetitie generala" pent
La 8 octombrie a.c., in Cernautii lui Eminescu s-au intamplat (anume s-au intamplat!) doua evenimente cu totul si cu totul deosebite: ucrainenii au sarbatorit cu mare fast ZIUA ORASULUI, sustinand ca, de fapt, este un fel de "repetitie generala" pentru anul 2008, cand se vor implini 600 de ani de la prima atestare documentara a Cernautilor, adica, de pe timpul lui Alexandru cel Bun; numele domnitorului nostru, desigur, fiind omis!
Al doilea eveniment (regizat cu destul curaj) a fost sa fie serata de creatie a poetului luptator Vasile Tarateanu, care implinise, la 27 septembrie, 60 de toamne. Incredibil, dar anii Poetului sunt batuti pe muchie si ce muchii, unele mai colturoase si mai priporoase decat altele, mai ales cele din perioada sovietica, "de ocupatie", precum rostim astazi in gura mare, dar cine sa ne auda si cine sa ne mangaie ranile sufletului si ale trupului...
Dupa depunerea coroanelor si a bratelor de flori la statuia lui Taras Sevcencko, din centrul orasului, coloana numeroasa (si prin prezenta masiva a fortelor de ordine) s-a indreptat spre alte "locuri istorice". Ma gandeam in strafundurile sufletului ca pasim organizati si cuminti spre statuia lui Mihai Eminescu; ajungand in fata poetului nostru national, am luat-o brusc la dreapta, un grupulet de romanasi, in frunte cu Consulul General al Romaniei la Cernauti, Excelenta Sa Romeo Sandulescu, ne-am desprins (civilizat!) de coloana si ne-am facut datoria crestineste si pe romaneste. Chipul suplu de bronz al Poetului a fost invesmantat cu florile toamnei bucovinene, a acelei "dulci Bucovine", pe care a cantat-o Eminescu...
Dinauntrul poetului Vasile Tarateanu (ca sa parafrazez titlul celui mai reusit volum al Domniei Sale - "Dinafara", Ed. Augusta, Timisoara, 2003) lacramau cu petale aramii anii tineretii. Peste care zburau intr-un dans maiestos frunzeturi smulse de vantul uraganic de pe acest PLAI ROMANESC (titlul revistei pe care a fondat-o, a condus-o mai multi ani, s-a judecat teribil cu autoritatile ucrainene, a castigat procesul, s-a retras si a fondat ARCASUL si alte minunatii). A avut de trecut si printr-o cumpana tragica: moartea fiului Marcel, jertfa nevinovata a Timpului fara de timp... Si iar lacrimi de bucurie pe fata poetului la sediul Consulatului General al Romaniei, unde a fost onorat ca un bun roman ce este, apoi ne-am indreptat spre Sala Academica a Universitatii de Medicina (cea mai luxoasa sala de festivitati din Cernauti), unde sarbatorirea a durat 5 (cinci!) ore fara intrerupere: moderatori acad. Mihai Cimpoi din Chisinau si Ilie T. Zegrea din Cernauti, presedintii organizatiilor scriitoricesti. Onorat de rostiri inspirate ale lui Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Mihai Moraras (nascut chiar la Cernauti, in suburbia Rosa, unde, spre uimirea exegetului Stefan Hostiuc, "calinescul" autor al recentului volum "Scriitori romani din Nordul Bucovinei", Ed. ICR, Bucuresti, 2005 - s-a "petrecut" cu adevarat Prima scoala de literatura romana din Bucovina ocupata). Noi acolo, elevi la internatul Scolii nr. 10 compuneam versuri sub plapoma, cu lanternele aprinse sau la aburii de jaratic din soba, caci lumina electrica era stinsa la timp... adica la 22.00 Citeam, buchiseam chiar manuscrise interzise de-ale lui Serghei Esenin (facuse rost de ele Vasilica al nostru din Sinautii-de-Jos, poate de la Vasile Levitchi, mentorul sau!). Ba ne mai vizita si maicuta sa, cu o desaga plina de carti romanesti, alta cu de-ale gurii.
I-au mai fost alaturi Ion Milos din Suedia, Adrian Dinu Rachieru de la Timisoara, Viorel Dinescu de la Galati, Liviu Papuc de la Iasi s.a. Si eu m-am aflat acolo, abia sosit de la Moscova, cu un mesaj de la colegul nostru de la Rosa, cineastul Eugen Lati. Nume de peste lume: 45 in total, artisti din Bucovina si din Tara, consateni (cu maicuta poetului printre ei, mai mult o umbra, la cei 82 de ani, dar cea mai fericita pentru flacaul lacrimilor sale de bucurie).
Debutand in 1962 (la Hliboca - Adancata noastra), cu primul volum ("Harpele ploii") tiparit-ciopartit la Ujgorod (in 1981), cu alte plachete si volume (doua, tot la Ujgorod, si tot cu litere rusesti), altele, in total 12 (Chisinau, Timisoara, Iasi, Craiova si... nici una la Bucuresti. Totusi, in Capitala tuturor romanilor avea sa apara volumul omagial pregatit de prof. Victor Craciun, editat de Liga Culturala pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni si daruit cu aceasta ocazie.
Toamnele inlacrimate ale poetului Vasile Tarateanu de data aceasta s-au dovedit a fi si de bucurie. La multi ani, Frate al meu!


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.