Artistul fotograf Sorin Radu bate teatrele

Recent s-a incheiat la Iasi a IV-a editie a Festivalului de teatru evreiesc "Avram Goldfaden" (23-29 octombrie 2005), lansat de Teatrul National "Vasile Alecsandri", in memoria lui A. Goldfaden, actor, regizor, dramaturg si traducator, care in urma cu 125 de ani a fondat primul teatru profesionist de limba idis din lume, la "Pomul Verde" din capitala Moldovei. Cu sali pline si elogii la adresa performantelor actoricesti si regizorale, aceasta manifestare artistica a avut si are menirea sa contribuie la cunoasterea valorilor culturale din viata evreilor de pretutindeni si in special ale Teatrului Evreiesc din Bucuresti, infiintat in 1962. Presa de specialitate si rubricile culturale cotidiene au relatat aceste performante si nu le voi mai aminti. Ramane doar sa punctez si sa amplific zisa Floricai Ichim, redactor-sef al revistei "Teatrul azi", la lansarea cartii "Surazator comediantul trecea - Miluta Gheorghiu", de Sorina Balanescu: "Dupa tot ce am spus despre acest festival, va rog sa va bucurati de expozitia din hol, a celui mai bun fotograf de teatru din Romania - Sorin Radu"...
Creator cu perspective
Este vorba de artistul fotograf Sorin Radu, fostul meu coleg de liceu (se numea L.B.7, devenit ulterior "I. L. Caragiale", dupa ce fusese "Titu Maiorescu", din cartierul Dorobanti al Capitalei), absolvit in 1956. La vremea aceea, era indragostit de motociclism, vazand cateva curse organizate la Sosea. Fusese nascut in Iasi, dar drumurile parintilor sai l-au adus in Bucuresti, unde, la inceputul anilor '50, se mai organizau curse de motociclism. Cum intrecerile hipo, moto si auto erau considerate ca fiind apanajul burghezo-mosierimii, reprezentantii clasei muncitoare le-au interzis (!), preferandu-se competitiile de masa ale crosurilor populare, vara pe caldaram, iarna pe schiuri; pentru obtinerea unei faimoase insigne sportive, adolescentii si tinerii mai trebuiau sa treaca si niste probe de gimnastica. Pe Sorin, nu l-au mai interesat toate astea, chiar daca fotografiase nenumarate aspecte ale intrecerilor respective, cu un vechi aparat mostenit de la parinti.
Dupa absolvirea "examenului de maturitate" (un fel de bacalaureat), drumurile noastre s-au despartit, pentru cativa ani, intalnindu-ne pe teritoriul artei si turismului. El devenise un fotograf cu mari perspective, reusind in scurt timp, la inceputul anilor '60, sa ilustreze cateva dintre cele mai importante monografii ale pictorilor romani Luchian, Ghiata, Baba, Andreescu, Ciucurencu, Isser si chiar Tuculescu, acesta din urma fiind totusi socotit tributar artei decadente occidentale. In atari situatii, cel ce reprodusese lucrarile si-i poza pe autori in atelier sau aiurea era scris cu o atat de mica litera, incat trecea aproape nestiut de privitorii albumelor.
"Vazusem atat de multe lucruri extraordinare in atelierele lor, isi aminteste Sorin, si mai ales icoane vechi si tesaturi taranesti, alaturi de blide de lut si linguroaie de stana, pe care nu aveam voie sa le trag in poza, cum se spune, pe care orice plastician le are in sanctuarul sau, incat am propus si mi s-a acceptat sa realizez, pentru propaganda noastra in strainatate, cateva albume cu care ma pot mandri". Si-a pus amprenta de artist fotograf pe albumele-monografii despre manastirile moldave Arbore si Voronet, dar mai ales in volumele Icoane pe sticla si Scoarte romanesti, editate in special pentru distributia prin ambasadele noastre din Occident, cu scop vizibil de a influenta opinia strainilor.
Semnatura lui Salvador Dali
Si totusi, in plina reusita profesional-editoriala, publicand si in reviste de arta, Sorin s-a hotarat sa fuga din tara, ca un argonaut in cautarea lanii de aur. Dupa multe peripetii, in 1969 s-a stabilit la New York, unde a hotarat sa-si castige existenta numai din arta fotografica, ajungand sa lucreze intr-un renumit laborator, unde l-a cunoscut pe marele fotograf Malcolm Varon, care-l introduce in lumea muzeistica americana.
Cu un curaj nebun si nenumarate sacrificii, din toate punctele de vedere, si-a incropit un studio foto (deci patron), devenind repede "lucrator" in principalele muzee de istorie si arta din New York si imprejurimi, precum si colaborator al unor importante ziare americane. Asa i s-au deschis multe porti. Recunoscandu-i-se meritul de a fi maestru al luminii si umbrelor, devenind cetatean american, romanul nostru a intrat in marea societate. Sorin Radu i-a fotografiat pe presedintele Reagan, pe imparateasa Farah Pahlavi a Iranului si pe multi dregatori nord-americani, castigul profesional ajutandu-l sa fie prezent la numeroase evenimente socio-politice si cultural-artistice de-o parte si de alta a Oceanului. Astfel a ajuns in preajma Regelui Mihai, la Versoix, in Elvetia, imortalizandu-i si pe multi alti exilati romani, scriitori si artisti, precum Eugen Ionesco, Paul Goma, Radu Aldulescu, Sergiu Commissiona, Vladimir Orloff, Mariana Nicolesco si Noel Bernard, de la "Europa Libera".
Culmea reusitelor acestor demersuri artistice: a patruns in atelierul-sanctuar al celebrului pictor Salvador Dali. Dupa cateva "sedinte" si vazand rezultatul, Dali a autografiat portretele realizate de Sorin Radu. Era cea mai importanta semnatura de pe fotografiile sale!
Pana la "Scene din teatrul romanesc"
Iata-l intors in tara, dupa 1990. Pentru inceput, doar prospectand. Si-a lasat la New York atelierul, venind aici sa-si faca meseria, aducandu-si cele mai sofisticate "utilaje" americane. Incet, incet, i s-a reamintit ca "n-a mancat salam cu soia", drept care a avut parte de tot angrenajul birocratiei si obtuzitatii romanesti. Revistele ilustrate ii acceptau imaginile, dar spuneau ca nu-l pot plati la valoarea lui, asa ca nu-l plateau deloc. Dupa indelungi peregrinari s-a stabilit, temporar, la Reghin, orasel din judetul Mures, acolo unde-si petrecea ultimii ani de viata Cardinalul greco-catolic Alexandru Todea. Cu toate interdictiile, l-a fotografiat pe acest sfant al Bisericii Unite cu Roma, pana in ajunul trecerii Sale intru Drepti. Dupa moartea acestuia, a revenit in Bucuresti, cu "tot harnasamentul", cum ii place sa spuna, fiind convins ca aici i se vor recunoaste meritele.
N-a fost chiar asa. Pana a cerut permisiunea sa fotografieze intr-o sala de teatru, chiar platindu-si biletul de intrare si fara a avea pretentii pecuniare. Cu tenacitate si profesionalism romano-americane, a redevenit spectator-autor al oamenilor scenei. Din unghiuri si lumini doar de el descoperite, ajutat de talentata asistenta Maria Stefanescu, a reusit sa-i surprinda in ipostaze unice pe maestrii sacri ai scenei romanesti. Si cum banii se lasau asteptati, a revenit la New York, pentru cateva luni. S-a intors si, culmea, a batut aproape toate teatrele din tara, fotografiindu-i pe actori in cele mai semnificative expresii ale patimii lor.
Dupa un indelung periplu, a fost realizata, in premiera nationala, o expozitie cu scene din cele mai reprezentative spectacole ale anului 2002. La vernisajul din ianuarie 2003, organizat la Sala de expozitii a Ministerului Culturii si Cultelor, au participat numerosi ministri, ambasadori, personalitati ale vietii noastre cultural-artistice, in frunte, bineinteles, cu unul dintre "eroii de pe pereti", cum avea sa se exprime chiar inegalabilul Radu Beligan.
Ambasadorul Ronca sI "regele" Hagi
"A fost clipa de exceptie, cand mi-am dat seama ca numai Sorin poate realiza ceea ce noi ne propusesem de multi ani", spunea Excelenta Sa Stefano Ronca, ambasadorul Italiei la Bucuresti, la receptia dinaintea parasirii postului din Romania. Diplomatul a inmanat principalilor participanti albumul-monografie L'AMBASCIATA D'ITALIA, realizat cu spijinul mai multor gazetari si istorici, fotografiile din interiorul si exteriorul uneia dintre cele mai importante sedii diplomatice din tara noastra fiind realizate de Sorin Radu. De la vorba la fapta n-a fost drum lung. Zile si nopti, cladirea ridicata la sfarsitul secolului al XIX-lea, in stil eclectic, cu influente Art Nouveau, cumparata de statul italian in anul 1920 si suferind anume amenajari/ restaurari, a fost asediat de echipa Sorin&co, cu lumini si paravane cum nu mai fusesera acolo niciodata. Asa s-a nascut lucrarea, unica in productia editoriala actuala, beneficiind si de o grafica deosebita executata de "effective.ro", despre "o resedinta la inaltimea relatiilor dintre cele doua tari si a caror soliditate provine din profundele radacini latine comune, din evenimentele istorice sculptate in Columna lui Traian si reamintite in Imnul National al Romaniei", precum aprecia diplomatul italian, la incheierea mandatului sau in tara noastra.
Concomitent cu aceasta realizare, Sorin Radu a fost ales sa faca parte din pleiada celor mai importanti 18 artisti fotografi sportivi ai lumii (printre care Ralph Gibson, Rob Davies si Marc Quinn), care au ilustrat cartea-album "FIFA 100". Pentru a celebra centenarul FIFA, idolul fotbalului mondial Pele a initiat un proiect universal intitulat "Arta intalneste fotbalul", prezentandu-i pe cei mai mari o suta de fotbalisti in viata. Artistul fotograf roman l-a avut ca protagonist pe Hagi, realizand o imagine care se afla la loc de cinste intre a magnificii balonului rotund. Cu un arcus si o minge, regele neincoronat al fotbalului romanesc este prezent intr-o carte menita sa demonstreze ca sportul practicat si trait la cea mai inalta tensiune se apropie si poate fi arta, traitorii lui devenind zeii epocii moderne...
O scena, doua scene
Asta-vara, reintors de la New York, s-a aruncat in valtoarea Festivalului tinerilor actori de la Mangalia (gala HOP, septembrie 2005), fotografiindu-i din toate pozitiile, cum remarca scriitorul N. Prelipceanu, pentru a se dedica apoi unei alte expozitii-unicat la initiativa regizorului-director Cornel Todea, la editia inaugurala a Festivalului international de teatru pentru copii de la Bucuresti, intitulat "100, 1000, 1000000 de povesti". Patru imagini, cat o usa, si alte cateva zeci umpleau peretii holurilor Teatrului "Ion Creanga", cu imagini inedite si altele soc din spectacolele care i-au adus lui "Harap Alb" premiul major pentru cea mai buna creatie in teatru pentru copii. Erau acolo scene si din alte spectacole romanesti, pline de copii, actori in travesti, portrete ale marilor interpreti ai teatrului "Ion Creanga".
Expozitia lui Sorin Radu venea sa omagieze, pe de-o parte, implinirea a 40 de ani de la infiintarea institutiei initiatoare a acestui festival international, iar pe de alta, sa-i puna in lumina si culoare pe artistii care nu se bucura de atentia cronicarilor de specialitate (ei, in paranteza fie spus, au lipsit cu desavarsire!).
Si iata ca se pregatea Festivalul international de teatru evreiesc "Avram Goldfaden", editia a IV-a, la sfarsitul lui octombrie 2005. I s-a cerut lui Sorin Radu sa-l onoreze cum poate el mai bine. Prin... poze, a venit raspunsul. Iar zile si nopti pe scena teatrului evreiesc din Capitala, unde cea mai docila "interpreta" a fost chiar fantastica Maia Morgenstern, care a devenit, in final, imaginea copertei pliantului consacrat acestui eveniment foto. O expozitie de 28 de fotografii din piesele lor, remarcata si de toti participantii la festival, din Israel, Ucraina, R Moldova, Romania.
Dincolo de reusitele si implinirile recentei confruntari artistice in care au excelat spectacolele "Vizitatorul" si "Bucataria", ale teatrelor din Iasi si Resita, cum pretinde Sorin Radu, raman imaginile realizate de acesta, ca document pentru o viitoare carte ilustrata a istoriei teatrului evreiesc de pretutindeni! Acum sa vedem ce roade iconografice raman dupa Festivalul National de Teatru "I.L. Caragiale".

---

Despre autor: