Moldovenismul: nesimtirea unei lasitati

Amus doua zile iarasi ce s-o zborsit Vova Voronin catra Romania: ca numaidecat sa sa puna pecetile pe zapisul de intelegere dintre Chisinau si Bucuresti. Si alt chip nu-i, decat zapisul sa sa scrie si romaneste si moldoveneste, c-asa ii voia lui Vova.
D-apoi Vova alta nu stie, decat sa zbarnaie cantul ista: limba moldoveneasca ici, limba moldoveneasca colo. Dara de-l vei intreba ce chip si ce fel ii limba aiasta moldoveneasca nici dansul nu stie a zice. Cand o fost in dulce targul Iesilor, Vova s-a socotit el a grai doar moldoveneste, s-apoi in zadar se minuna cum de pricepe toata lumea voroavele sale. Curat mestesug de tampenie: sa dai cu oistea-n gard cu limba moldoveneasca de cate ori vezi vreun romanas pe-aproape. D-apoi la urechile lui Vova n-au ajuns voroavele lui Sismariov, om cu carte, si nu de ici de colo, ci taman de la Moscova, care asa a grait: nu este pre lume un asa lucru precum limba moldoveneasca. Dara Vova n-asculta de oamenii cu stiinta de carte de la Moscova, Vova pleaca urechea la spusele celor cu minte putina si degraba laudatori, care-si zic dascali - ce numai gura e de dansii, stiinta au pus-o-n pod, laolalta cu slanina.
Dara noi nu lui Vova ii cautam pricina, e cu putinta ca sufletul sau sa fie curat, iara curtenii sai sa fie intunecati la minte si sa-i graiasca vorbe proaste. E cu putinta ca Vova habar sa n-aiba ca basna moldovenismului a fost ivita de unii zbiri intunericiti, trimisi sa siluiasca mintile unor oameni nevinovati. Si zbirii intunericului asa invataturi au adus: cum ca intre apele Prutului si Nistruului este alta limba decat cea romaneasca. Si se tot istovesc intunericitii de vreo 80 de ani, dara oamenii fie ca graiesc romaneste, fie ca graiesc moldoveneste ei isi inteleg vorbele. Si nu iti trebuie multa carte pentru a vedea asta, ca e limpede ca lumina zilei. Dara jiganiile intunericului n-au liniste si pace, ostenesc intr-una sa strice asezarea oamenilor.
D-apoi Vova asta trebuie sa vaza: ca dihaniile moldovenismului numai vrajba aduc cu dansii si toata rautatea si fierea dintr-insii si-o varsa impotriva Romaniei. Iara de cele smulse de la bastina lui Stefan Voda o vorbulita nu mai sufla. D-apoi omul cel mai de sama al bastinii dintre apa Prutului si cea a Nistrului altul nu-i decat Maria Sa Stefan cel Mare. Si toti cei care tin fraiele acestei bastini in ziua de azi numai din gura aduc laude lui Stefan Voda, ce in sufletele lor tare se mai tem de vorbele sale. Caci Stefan Voda asa graia catre venetieni la anul Domnului 1478: "iara turcul va veni impotriva mea in aceasta vara pentru aceste doua locuri ale mele, Chilia si Cetatea Alba si sa nu ganditi altfel decat ca aceste doua locuri sunt Moldova toata". Iara cei ce stau acu pe grumajii oamenilor de bastina lor dintre apele Prutului si Nistrului nici gand nu au sa zica oaresce de cele doua cetati. Numai ce stau cu capul intre urechi si se mira, spre folosul nimanui. Si ca la un semn, toti vandutii pe treizeci de arginti odata se apuca sa semene zazanie zbierand: una e limba moldoveneasca si alta e limba romaneasca. Ci daca basna moldovenismului n-ar fi facuta spre invrajbirea celor de-o limba, ar mai zice cate una-doua de cele ocini pierdute. S-apoi Vova n-ar trebui sa se otarasca de parc-ar fi fost intarcat cu otet ori de cate ori aude vorbele "doua tari, acelasi norod". Ca nici Vova, nici Traian nu pot opri sau misca macar cat un fir de par umbletul norodului.
Fiecare pom dupa roadele sale se cunoaste. Tot asa si basna moldovenismului: roada lui nu este alta decat zavistia. Iara jiganiile care se imbaloseaza intru moldovenism nici trei randuri de carte nu pot scrie in limba de-o lauda s-apoi sa mai talmaceasca in limba romana aceste randuri. Ce alta-i pricina pentru care se agata zbirii intunericului de limba moldoveneasca: se tem pana peste poate ca-si vor pierde cei treizeci si putintei de arginti. Dara nu vad cat rau fac oamenilor pe care ar trebui sa-i indrume intru mai bine, iara nu sa-i traga in saracie si nevoie. Si pentru acesti treizeci si putintei de arginti si din teama lor nemasurata, dihaniile moldovenismului se reped si musca mana intinsa intru ajutor.
P.S.: Intru lamurirea celor saraci cu duhul care nici macar nu-si vor gasi locul in imparatia cerurilor: scris-am aceste vorbe eu gramaticul George Damian ot Bucuresti de-a dreptul in limba romaneasca. Iara pe tovarasii de la Chisinau ii rog sa se osteneasca a talmaci vorbele mele pre limba moldoveneasca si doara asa ii voi crede ca se gaseste pe aceasta lume o asa limba.

---

Despre autor: