Sidney Geist, celebrul exeget al operei brancusiene, a plecat dintre noi

Acum o luna, intr-un spital din Manhattan, se stingea din viata, la varsta de 91 de ani, unul dintre cei mai importanti exegeti ai operei brancusiene: sculptorul, profesorul si criticul de arta Sidney Geist. ''Brancusi: A Study of the Sculpture'' (New York, Grossman, 1968), volum reeditat in 1983, "Brancusi: The Sculpture and Drawings"(NY, Abrams, 1975), "Brancusi: The Kiss" (NY, Harper Row, 1978), sunt cateva din lucrarile de mari dimensiuni consacrate parintelui sculpturii moderne. "Ca artist este un spirit mare (...). Americanii il considera unul dintre artistii lor cei mai faimosi, pentru ca are foarte multe lucrari in muzeele din SUA: peste 40 in Muzeul Philadelphia, 15 in Muzeul de Arta din New York, 6-7 in muzeul din Chicago.
Iata de ce este considerat unul de-al lor si cel mai important sculptor american", declara, printre altele, intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului "Curierul national", in anul 2001, cand l-am cunoscut pe Sidney Geist. La Bucuresti, unde a participat la colocviul international "Brancusi la apogeu. Noi perspective" (18-19 mai 2001), alaturi de istorici de arta, cercetatori, conservatori din Franta, Ungaria, Germania, Anglia, Statele Unite, Italia si Romania, printre care Barbu Brezianu, Amelia Pavel, Krystina Passuth, Marielle Tabart, Inna Busch, Sanda Miller, Doina Lemny, Antoaneta Taneva, Johnathan Wood, Edith Balas, Ioana Vlasiu, Gh. Vida, Sorana Georgescu-Gorjan, Dragos Gheorghiu, Matei Stircea-Craciun, Cristian Velescu, Ovidiu Maitec, Ingo Glass - Sidney Geist era in centrul atentiei. A fost primul istoric de arta din afara granitelor tarii care a venit in Romania, in anul 1964, pentru a cunoaste radacinile artei brancusiene, in tara lui de origine. "Am vrut sa demonstrz ca Brancusi a fost influentat, in opera sa, de folclorul romanesc", imi marturisea atunci, descriindu-mi imprejurarile in care l-a intalnit pe sculptor. "In 1949 ma aflam la Paris. Brancusi era un sculptor renumit si doream sa-l cunosc cat mai bine. Prima oara, am vorbit la telefon si i-am spus ca sunt un sculptor american interesat de arta sa. El mi-a raspuns: <>, dupa care mi-a inchis. Am intrat in atelier, unde se afla cu o femeie si un barbat, care vorbeau o limba straina. Mi-am zis ca trebuie sa fie limba romaneasca. Am stat 25-30 de minute. Nu m-am mai intalnit, dupa aceea, cu Brancusi. Eu studiam sculptura, la Paris, si nici nu-mi imaginam ca o sa aiba o asa importanta pentru mine personalitatea lui". L-am intrebat pe Sidney Geist daca a fost influentat de arta lui Brancusi. "Foarte putin m-am inspirat din arta lui, desi pentru mine a reprezentat ceva; l-am apreciat mult, dar nu l-am imitat", mi-a raspuns.
Am mers cu participantii la colocviu, pe urmele lui Brancusi, la Targu-Jiu, unde ii astepta "Coloana..." restaurata. Cel mai fericit a fost Sidney Geist. Cu exceptia celor adunate atunci, cu ocazia colocviului (aparute in cotidianul nostru din 26/ 27 mai 2001), o parte din aceste marturii, ale intalnirii mele cu Geist, au ramas nepublicate pana acum. Mi se pareau aproape intangibile. Le pastram ca intr-o caseta cu valoare declarata, asemenea gestului sau de a-l simti mereu in preajma pe autorul "Cuminteniei...", al "Domnisoarei Pogany", al "Sarutului". El insusi pastra, pe un perete, o fotografie a unei "Muze adormite", iar langa pat, o fotografie a lui Brancusi, la Paris, in 1904. In amintirea unei mari intalniri care i-a marcat viata.

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe