Partidul Democrat a intepenit intr-o rascruce

Teza conform careia ministrii PD sunt mai buni sau mai rai decat liberalii, conservatorii sau UDMR-istii este imposibil de sustinut cu argumente logice. Daca poate prezenta cat de cat o importanta, atunci afirmatia de mai sus este creditata si de notele relativ egale pe care cititorii ziarului ZIUA le acorda acestui Guvern. Care nu este cel mai performant Guvern al Romaniei, asa cum a afirmat presedintele Traian Basescu. Si nici nu se plaseaza prin rezultate peste cele inregistrate de premier, care continua sa se bucure de o credibilitate mai mare decat cea a Executivului. In aceste conditii, daca ministrii PD sunt relativ egali ca performanta cu cei non-PD, se pune, fireste, intrebarea de ce PD, in toate cercetarile recente de piata, este in ascensiune in raport cu PNL si cu ceilalti membri ai Coalitiei? Si cat de consistent sau durabil ar putea fi un asemenea scor? Inainte de a incerca raspunsurile de mai sus, cred ca este momentul potrivit sa fac afirmatia ca PD se afla intr-o rascruce. In care pare ca a intepenit. Si daca aceasta situatie va persista, PD va inregistra si un reflux al popularitatii.
Daca nu putem identifica o explicatie in raport cu prestatiile ministrilor PD, atunci poate ar fi necesar sa privim in afara Executivului. Sa vedem cum reactioneaza partidul in sine la provocarile politice carora trebuie sa le faca fata. Ei bine, din aceasta perspectiva, putem identifica o deosebire majora in raport cu celelalte partide ale Coalitiei. PD este perceput, la un an dupa alegeri, nu drept un partid oarecare, ci ca unul prezidential. O formatiune controlata si dominata, in mod manifest, de Traian Basescu, actorul politic care s-a bucurat, in toata perioada de dupa alegeri, in mod constant, de cea mai mare vizibilitate, notorietate si credibilitate. Participand in mod disciplinat la toate voltele politice ale ultimului sau mentor, Partidul Democrat a fost, si este, beneficiarul unui transfer de popularitate, operat in mod automat de la Cotroceni. Alta ar fi fost situatia daca, sub presedintia lui Emil Boc, acest partid ar fi incercat sa-si deseneze o identitate distincta de cea a sefului statului. Si sa-si marcheze teritoriul. Devenind, astfel, independent. Atunci probabil PD ar fi suferit, impreuna cu PNL, eroziunea unei guvernari care, dincolo de o serie de rezultate notabile, este marcata si de importante esecuri. Avem, asadar, in argumentele de mai sus, carora li se mai pot adauga si altele, o explicatie plauzibila a stachetei ridicate la care sta PD, in raport cu partenerii din Coalitie.
Ceea ce pe termen scurt poate insemna o performanta, pe termen mediu se poate transforma intr-un esec, iar pe termen lung, intr-o catastrofa. Lipsa de identitate a Partidului Democrat care, pentru moment, ii aduce bile albe in plan electoral, il poate prabusi, in curand, intr-o fundatura fara iesire. Ce este de facut pentru a transforma succesul de moment intr-unul de durata? Si, pentru a evita, cu alte cuvinte, catastrofa? Sa cercetam mai in profunzime cauzele. Una, cea pe care am semnalat-o deja, este raspunsul prea disciplinat la comportamentul paternalist al sefului statului. Acesta, fiind o personalitate politica cu totul si cu totul atipica si furat de ambitia de a fi un presedinte jucator, refuza sa devina arbitru al politicii romanesti. Cu alte cuvinte, isi protejeaza copilul. Iar pentru PD, protectia este extrem de comoda. Si, cum am aratat pana acum, a putut fi bine fructificata. Dar acest raport presedinte-Partid Democrat topeste identitatea virtualilor lideri politici intr-o pasta incolora, inodora si insipida. Pentru a-si indeplini rolul jucat pana acum, fruntasii PD trebuie sa aiba un comportament de yesmeni. Ceea ce lipseste echipa de valori. Chiar si cele cateva putine personalitati, Videanu, Blaga, Boc si Berceanu, au devenit in acest an, in mod paradoxal, mai sterse decat erau in trecut. PD este lipsit de vitalitate, atat timp cat isi trage energiile doar de la Cotroceni. Si este greu de inteles cum va putea face fata provocarilor viitorului, atunci cand Basescu nu va mai fi la fel de puternic.
Sa incercam sa privim doua fotografii de familie politica. Una, atunci cand acest partid s-a desprins din nava-mama, FSN, indepartandu-se de Iliescu. Avea cel putin 30 de personalitati de forta, grupate in jurul lui Petre Roman, Basescu fiind doar una dintre acestea. A doua fotografie de familie, acum, il are in prim-plan pe Traian Basescu, desi el nu ar mai trebui sa apara acolo. In rest, personajele PD sunt atat de sterse, incat imaginea lor se pierde in ceata. Iesirea din aceasta rascruce, care poate fi fatala, se poate face si pe alta cale decat ruptura de Basescu. Prin asumarea reala si vizibila a noii identitati, populare, de dreapta, pe care partidul a proclamat-o, teoretic. Iar batalia pentru politici autentic populare, de dreapta, ar trebui sa fie creuzetul din care sa se nasca veritabilele personalitati PD. Altfel, succesul de azi se va dezumfla ca un balon.

---

Despre autor: