Orbanizarea fortata a Romaniei

Proaspata initiativa a PNL, care vizeaza inlocuirea tuturor persoanelor numite inainte de 2005 in functii de conducere din institutii importante ale statului, ridica o serie de semne de intrebare extrem de serioase. In primul este vorba despre ce mai ramane din mult laudatele si invocatele criterii ale competentei si eficientei. Liberalii propun "bombardarea cu napalm" a tuturor institutiilor in fruntea carora nu sunt penelisti si pedisti. Un asemenea foc purificator, dincolo de incalcarea regulilor elementare ale statului de drept, nu tine seama, prin definitie, de rezultatele obtinute de acele institutii sub actualele conduceri. Nu tine seama, de pilda, de faptul ca Uniunea Europeana a laudat ceea ce a facut in ultimele luni Consiliul Concurentei, condus de domnul Mihai Berinde. Modelul poate fi aplicat si in alte cazuri. Liberalii incalca principii liberale. Pentru liberalii portocalii insa nu rezultatele vorbesc pentru un om, ci carnetul de partid care sta - sau trebuie sa stea - in buzunarul lui de la piept.
O asemenea purificare ar trebui sa fie totala daca PNL doreste sa ramana, totusi, consecvent macar acestui principiu stramb. De aceea ma gandesc ca primul vizat de ea ar trebui sa fie domnul Leonard Orban, actualul negociator sef cu UE, fost negociator sef-adjunct pe vremea PSD "ramasita a guvernarii pesediste". Fratele sau, domnul Ludovic Orban, ar trebui sa ceara, cu voce apasata, aplicarea acestui principiu la dansul in familie, ca sa ne convingem ca vorbeste intr-adevar serios.
Ca fost premier stiu foarte bine ca nimic nu trezeste repulsii si temeri mai mari in randul partenerilor nostri externi ca instabilitatea vesnica din Romania a institutiilor de baza ale statului. Pe de alta parte, romanii trebuie sa fie constienti de faptul ca asista si acum nu la un episod al luptei dintre putere si opozitie, ci la inca o batalie din razboiul permanent din sanul puterii. Aceasta vanatoare de vrajitoare in varianta liberala este rezultatul tensiunilor care au aparut in PNL o data cu reactivarea grupului Stoica-Stolojan, dar si rezultatul permanentului conflict dintre Palatul Victoria si Palatul Cotroceni. Adica ceva ce nu are nici o legatura cu interesele lor sau cu interesele tarii lor. Fiindca liberalii vor sa-i dea un bobarnac lui Traian Basescu si Partidului Democrat, se decid sa devina ultraradicali si-i cer sefului statului sa schimbe niste sefi de institutii pe care acesta a decis sa-i pastreze. Nimic nobil in acest joc... Doar aplicarea moderna a principiului talionului. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Te legi de grupul meu de interese, ma leg si eu de al tau. Poate singurul aspect care lipseste din aceasta scurta odisee cu iz medieval este tocmai rolul pe care si liberalii, si Traian Basescu, si ceilalti din Coalitie si l-au asumat pentru conducerea Romaniei. Eu, unul, m-am obisnuit cu postura de tinta, atat pentru mine cat si pentru partidul din care fac parte si nu-i mai iau foarte in serios pe actualii guvernanti. Nu mi-e foarte clar, insa, care este vina cetatenilor. Daca au vreuna, exceptand nesansa de a fi contemporani cu domnii despre care am vorbit pana acum.

---

Despre autor: