Au existat gazetari care au incercat sa-si asigure cititorii ca fostul Rege Mihai, in rol de fac-totum al natiunii romane, ar fi avut o grija deosebita sa apere integritatea valorilor artistice din resedintele regale de la Bucuresti si Sinaia, evacua
Au existat gazetari care au incercat sa-si asigure cititorii ca fostul Rege Mihai, in rol de fac-totum al natiunii romane, ar fi avut o grija deosebita sa apere integritatea valorilor artistice din resedintele regale de la Bucuresti si Sinaia, evacuandu-le in locuri sigure de adapost. Intr-adevar, in anii razboiului, probabilitatea si apoi iminenta bombardamentelor aeriene au determinat autoritatile timpului sa procedeze la deplasarea operelor de arta in cauza de regula in zone montane si impadurite, departe de tot ceea ce se putea considera drept obiectiv militar. Insa aceasta operatiune s-a realizat nu din dispozitia monarhului, care nu avea nici un fel de autoritate in epoca, ci in urma unor ordine stricte ale serviciilor Mobilizarii si Organizarii Natiunii si Teritoriului (MONT) si Apararii Pasive (AP), incepand din primavara lui 1943 si accelerandu-se dupa bombardamentul american asupra Campinei si Ploiestilor de la 1 august, acelasi an. WILDENSTEIN NU UITA. Responsabilitatea evacuarii tablourilor din Palatul Regal de la Bucuresti i-a revenit pictorului Jean Al. Steriadi, ajutat de studentii de la Academia de Arte Frumoase. Nu intamplator, in anii ce au urmat, multi dintre acesti fosti studenti nu puteau intelege de ce se spunea ca tablourile Coroanei Romaniei, absente din corpul initial al colectiei, ar fi fost scoase din tara de Carol al II-lea. Acesta a parasit Romania in septembrie 1940, iar tablourile volatilizate o data cu abolirea monarhiei trecusera prin mainile lor in toamna lui 1943. O alta dovada a faptului ca acele tablouri se aflau in 1943 in tara exista in arhivele Ministerului Artelor si ale Serviciului MONT. Acolo se gasesc toate listele bunurilor artistice evacuate din calea bombardamentelor, numai ca intelectualul roman, lenes si obedient, nu vrea sub nici o forma sa le cerceteze. Daca le-ar fi cercetat, ar fi aflat ce anume s-a depozitat in anii razboiului in pavilionul de vanatoare din Padurea Troias, domeniul Savarsin. In 1946, tablourile in speta inca nu atarnau pe peretii de odinioara, fiind deplasate initial la Sinaia, in vederea verificarii si restaurarii lor. Tot in acelasi an, a aparut la Paris, in editura lui Pierre Tisn..., monografia El Greco de Jean Babelon. De data aceasta, tablourile Adoratia pastorilor, Sfanta Familie, Martiriul Sfantului Sebastian si Logodna Fecioarei, toate din colectia Coroanei Romaniei, nu au mai fost localizate in asa-zisa colectie a lui Carol al II-lea, ci in Colectia Regala a Romaniei. Cliseele dupa care s-au efectuat reproducerile au fost furnizate lui Jean Babelon de Daniel Wildenstein, patronul casei de comert de arta cu acelasi nume. Nu stim daca monografia a ajuns atunci si la Bucuresti, insa o semnalam, pentru ca ne atrage atentia asupra faptului ca amintirea expozitiei pariziene din 1937 era inca vie in memoria lui Wildenstein. Si va ramane vie pret de inca aproape trei decenii. CAND S-A PRODUS, DE FAPT, ABDICAREA? In lunile premergatoare abdicarii fostului Rege Mihai, cine se mai gandea la colectia de tablouri a Coroanei Romaniei? Cel putin anturajul imediat al Curtii Regale avea alte griji. Atat guvernul roman, cat si sovieticii incepusera sa-l obisnuiasca pe suveran cu gandul ca sistemul monarhic din Romania nu va fi vesnic. O stenograma revelatoare a aparut in urma cu cativa ani in publicatiile conduse de Ion Cristoiu. Ea consemna o discutie intre rege si primul-ministru, dr. Petru Groza, in care se sugera straveziu ca zilele monarhiei erau numarate. Pe de alta parte, in cartea ""Misiuni speciale - Arhitectura terorii"", aparuta si in traducere romaneasca, la editurile Elit Comentator si Eleusis, Pavel Sudoplatov relata negru pe alb: ""Visinski a dus personal tratative cu Regele Mihai al Romaniei in vederea abdicarii acestuia, garantandu-i o parte din pensia pe care urma s-o primeasca in Mexic"". Din ceea ce a urmat se va intelege ca guvernul comunist de la Bucuresti ii va garanta mult mai mult. Din nefericire, dupa decembrie 1989, istoria noastra recenta a inceput sa fie falsificata cel putin in aceeasi proportie in care era falsificata pe vremea lui Mihail Roller. Daca nu chiar mai mult, impotriva evidentei din documentele timpului, si nu doar o data chiar impotriva logicii. Stenograma publicata de dl Ion Cristoiu este document de arhiva, nu poate fi contestata. De asemenea, nu avem nici un fel de motiv sa credem ca Pavel Sudoplatov, care cunoscuse NKVD-ul si KGB-ul din interior, ar fi fost interesat sa furnizeze cititorilor sai o minciuna. Cert este ca toate discutiile si tratativele evocate s-au consumat inainte de momentul in care Mihai a fost invitat la Londra, la nunta Reginei Elisabeta a Marii Britanii. Si tot atat de cert este faptul ca, in acel moment, suveranul era pregatit sa plece din Romania definitiv. Oricine este invitat la o nunta, chiar la nivelul unei familii regale, pleaca spre locul ceremoniei cu flori si
cadouri. Or, cum se stie si cum atesta toate marturiile, Mihai a plecat spre Londra cu un calabalac care nu se justifica daca numai acesta era scopul calatoriei: sa participe la o nunta. A plecat cu o intreaga pinacoteca, cu o importanta suma de bani primita de la guvern si cu mai multe automobile care nu au mai revenit in tara. Lasand deoparte tablourile si banii, in franci elvetieni, ne intrebam ce rost avea sa fie plimbate niste automobile de la un capat la altul al Europei daca numai despre o nunta era vorba? Nu avea Marea Britanie suficiente masini cu care sa-l fi plimbat pe Mihai in cortegiile de rigoare, pe parcursul intregii ceremonii? MARTURIILE LUI JACQUES VERGOTTI. De aici inainte, putem afla ce s-a intamplat la Sinaia si la Bucuresti, in ajunul plecarii la Londra, din amintirile lui Jacques Vergotti, prefect al Palatului Regal, publicate de Editura Albastros in anul 2000, sub titlul ""Fara drept de inapoiere in tara"". Nici Jacques Vergotti nu putea avea vreun interes sa minta, cu atat mai mult cu cat i-a ramas fidel lui Mihai pana la moarte. ""In vederea acestui eveniment, in ciuda deteriorarii continue a situatiei Regelui si a conditiilor de trai din tara - preciza memorialistul - , eu am pregatit nu numai cele necesare deplasarii Majestatilor Lor cu o suita respectabila la Londra, dar si ce ar fi fost de dorit sau necesar la inapoiere. Pe langa serviciile doamnei de onoare, Nelly Catargi, Regina Elena invitase din Anglia o veche prietena, Miss Thune De Vaux, care fu de mare ajutor in vederea acestor pregatiri. Reamenajand resedintele regale, am avut buna idee de a intocmi un nou inventar, sub supravegherea arhitectului Stoppa, la Bucuresti, a arhitectului Ernest si a asistentului sau I. Golumbovici, la Sinaia, si B. (de fapt Ioan - n.n.) Popescu, administratorul de la Savarsin. Colonelul Pavel Nedelcu ma seconda in mod admirabil in determinarea responsabilitatilor tuturor in cadrul Prefecturii Palatului, care era separata de Administratia Palatului de sub directia lui Vasiliu. Dumitru Negel, ca maresal al Palatului si sef al Casei Civile si Militare a Regelui, era asa de preocupat de situatia interna din tara, incat nu mai arata interes decat pentru rapoartele scrise de subalternii de la Domeniile Coroanei, care, de fapt, erau considerate proprietatea statului. La audientele sale cu Regele Mihai, D. Negel era totdeauna insotit de bunul sau prieten Savel Radulescu, care, cu lunga sa experienta de diplomat si membru al multor comisii de administratie, era de bun sfat Majestatilor Lor. Dar ce folos? Mesajul regal adresat Parlamentului la 16 octombrie 1947, intocmit de Guvernul Groza, ramane o marturie a sovietizarii Romaniei. Ana Pauker era inscaunata la Externe, Emil Bodnaras era pus la Ministerul Apararii Nationale. In vederea plecarii Regelui Mihai la Londra, la un dejun, inainte de plecare, Petru Groza, fiind invitat la masa si (eu) observand ca avea ceva sa-mi spuna, l-am condus pana la masina. Mi-a recomandat in mod insistent sa am grija ca Majestatile Lor sa ia tot de ce ar avea nevoie in strainatate, mai ales pentru Vila Reginei de la Florenta. I-am urmat sfatul cand am incarcat vagoanele garaj si de bagaje ale garniturii trenului regal legat de Orient
Express din ziua de 12 noiembrie. Bineinteles ca le-am consultat pe Majestatile Lor la Sinaia, pentru a sti ce doreau sa scoata din tara."" Deci era vorba despre ""tot de ce ar avea nevoie in strainatate"", nu numai despre ce le-ar fi trebuit pentru a face figura onorabila la o nunta regala. Chiar nu se poate deduce din asta ca Regelui i se recomandase sa plece definitiv? Regele si regina-mama, insotiti de Jacques Vergotti, nu au plecat spre Anglia cu trenul, ci cu avionul, la decolarea acestuia participand intregul guvern. Despartirea a fost extrem de calduroasa, ceea ce presupune ca guvernul era multumit ca Regele se aratase intelegator in a nu-i mai incurca socotelile. Abdicase tacit si cu asta, basta! ""Ne-am oprit la Savarsin, ca sa facem plinul de benzina - mai scria Jacques Vergotti - , si inca o data la Zürich, in Elvetia... Rolul meu era cu mult usurat de inspectorul de Politie (elvetian - n.n.) Jacques, insarcinat cu siguranta, si de directorul de la Banca UBS, A. Lang, caruia i-am predat toti banii si doua tablouri El Greco pentru contul MS Regelui din Elvetia... Am notat, pe scurt, tot ce am facut in fiecare zi, fara sa ma gandesc insa ca 40 de ani mai tarziu, la Palm Beach, in Florida, Regele Mihai si sotia lui, pe care o intalnise pentru prima oara cu ocazia acelei calatorii la Londra, vor fi foarte interesati in fotocopierea acelor note, care vor servi pentru a dovedi ca tot ceea ce am depus atunci la banca in Elvetia era proprietatea legala a Majestatilor Lor."" Insa, fiind vorba despre doua tablouri de El Greco, acestea nu reprezentau ""proprietatea legala a Majestatilor Lor"". Dimpotriva, faceau parte din colectia de tablouri a Coroanei Romaniei, institutie a statului roman. De neinteles este numai faptul ca fostul Rege Mihai neaga si astazi ca ar fi scos din tara acele tablouri in noiembrie 1947, desi exista documente doveditoare ca atunci au fost depuse la Union des Banques Suisses, la Zürich. PREGATIREA
""Se poate spune ca relatiile dintre Rege si guvernul condus de dl Groza si Dej au fost cordiale. Personal, am fost invitat de domnii Groza si Dej sa iau instructiunile si banii pentru aceasta calatorie. Am chitanta pentru banii pe care i-am luat pentru tot grupul care calatorea la Londra. Si imi amintesc ca atat dl Groza, cat si dl Gheorghiu-Dej voiau sa se asigure ca Regele avea tot ce dorea sa ia cu el. Nu am intrat in detalii. Era prima calatorie in strainatate a Regelui"" - Jacques Vergotti, 23 aprilie 1985 ALTA DOVADA
""Av. Johndroe: Ati citit vreo publicatie romaneasca regulat, intr-o perioada sau alta?
Vergotti: Am citit, intotdeauna.
i.: In Magazin Istoric ati citit vreun articol care are legatura cu relatarea scoaterii tablourilor din Romania in noiembrie 1947?
R.: Intamplator este foarte corect, fara a intra in detalii. Revista si acel numar...
i.: Aveti aceasta revista?
R.: Da, iat-o. Din decembrie 1972. Magazin istoric din decembrie 1972"" - Jacques Vergotti, 23 aprilie 1985 STANJENITORUL BILANT
Despre autor:
