Dupa 60 de ani

Primul-ministru este decis sa transeze chestiunea agrara. Acum, cat ar mai fi timp pana ne integram in Uniunea Europeana. Cel putin asa crede Calin Popescu Tariceanu. "Modelul european este ferma de 20-25 de hectare. Spre acest gen de ferma trebuie sa ne indreptam si noi" - suna imboldul premierului. Directia este buna, dar se pune problema daca vom si reusi acest lucru, deoarece, spune Tariceanu, "agricultura romaneasca traieste de peste 60 de ani din amintiri".
Cu alte cuvinte, ea tocmai a iesit din razboi si trebuie pus in practica un plan rapid de reconstructie. Un soi de Plan Marchal la scara micro. Are bugetul acesti bani? Ni se spune ca da, chiar ieri fiind inaugurat programul "Fermierul", program ce va fi alimentat cu echivalentul a 200 milioane de euro. Banii, suntem informati, vor fi alocati in special pentru infiintarea de ferme familiale zootehnice si vegetale, pentru crearea si modernizarea unor unitati de procesare a laptelui si a carnii, dar si pentru diversificarea activitatilor economice in mediul rural. Ce frumos suna Planul. Numai bune intentii si un viitor luminos. Totusi, dincolo de initiative, laudabile de altfel, sta realitatea cruda a satului romanesc. Acolo nu se mai traieste de mult din agricultura. Mai degraba se moare de foame.
De altfel, datele "Eurobarometrului rural", realizat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, sunt concludente. Potrivit acestuia 53 la suta din locuitorii din mediul rural considera ca veniturile din gospodaria proprie nu le ajung nici pentru strictul necesar, 38 la suta spun ca le ajung doar pentru alimente si cheltuielile casei, in timp ce numai 7 la suta dispun de destui bani pentru strictul necesar. Mai mult decat atat, doar 6 la suta din locuitorii satului inregistreaza, in mod oficial, venituri din propria productie in timp ce 40 la suta considera pensia cea mai importanta sursa de venit.
Satul ar trebui privit, mai degraba, ca un refugiu pentru somerii mascati. Aceasta nu mai este agricultura. Si in fond cine sa mai munceasca, sa investeasca in agricultura. Batranii care detin o pondere majora in populatia satului? Greu de crezut. Tinerii? O varianta posibila. Dar se pune problema unde sunt tinerii? Cum unde sa fie? La munca, dar in Italia, Germania, Spania. Bine totusi ca trimit bani acasa. Insa acestia nu au luat si nu vor lua calea productiei agricole. Pana si terenurile achizitionate cu "banii de afara" sunt folosite pentru constructia de locuinte. Sa recunoastem nu este o imagine care sa sustina ambitiile si planurile primului-ministru.
Si totusi sa privim si partea plina a paharului. Acele ferme de 20-25 de hectare, dupa modelul european, vor exista. Insa nu acum si nici noi nu o sa le administram. Practic, in domeniul agricol, nu Romania se integreaza, ci Europa vine peste noi. Este bine si asa si aceasta este nota de plata pentru 15 ani de "reforme" promovate de toate guvernele postdecembriste. Si ar mai fi ceva. Premierul sufera de optimism incurabil considerand ca "agricultura traieste de 60 de ani din amintiri". In urma cu 60 de ani nu se murea de foame.

---

Despre autor: