Tumori neoperabile

Ca foarte multe alte fenomene sociale, coruptia e si o chestiune de rezolutie. Focalizand foarte mult pe tesatura sociala, observam la tot pasul fenomene care ar soca un occidental: mita data doctorilor, profesorilor, vamesilor, politistilor sau functionarilor publici, eschivarea de la plata impozitelor, furtul din patrimoniul intreprinderilor cu ajutorul paznicilor insisi, concursuri in care se stie dinainte castigatorul, licente si doctorate cumparate, actul de justitie cumparat etc. Foarte, foarte putini dintre noi refuza sa colaboreze cu acest sistem al coruptiei de fundal. De fapt, e aproape imposibil daca ""nu traiesti in padure""... ""Domnua€™ doctor (politist, profesor, vames etc.), ajutati-ma si o sa va multumim si noi, ca traim si noi in lume..."", auzi la tot pasul. Sa traiesti in lume si nu in padure inseamna, la noi, sa participi la sistemul generalizat al coruptiei ""minore"", de toate zilele.
De ce suntem naclaiti cu totii, mai mult decat orice alt popor european, in aceasta coruptie marunta? Sunt multe explicatii, care tin de istorie (balcanismul si fanariotismul, perioada comunista etc.), de o anume friabilitate etica, de o anume pasivitate religioasa. Dar e vorba in primul rand de participarea noastra la un sistem premodern al relatiilor intre oameni. Respectul legilor, egalitatea in fata acestora, functionarul impartial, constiinta civica a participarii la o comunitate sunt cuceriri recente ale civilizatiei. Acolo unde aceste cuceriri au cateva sute de ani vechime, ele au fost interiorizate de cetateni, ceea ce a dus la statele moderne, construite pe legalitate. Unde insa sistemul premodern al rezolvarii problemelor prin mita, plocoane si bacsisuri e inca viu si functional, se naste un conflict intre acesta si mai noul sistem legal, ceea ce duce la hibridul pervers pe care-l stim cu totii. In fiecare clipa a vietii noastre, in Romania, participam de fapt la ambele sisteme, executand un complicat balet intre ele: deasupra e pojghita civilizatiei si-a legalitatii, pe care le proclamam din rasputeri dar nu le respectam, iar dedesubt, mult mai puternic si mai ancorat in traditiile si-n mentalitatea noastra, ""obiceiul pamintului"", pe care avem grija sa-l onoram din plin. Nu suntem inca o societate moderna, ci una ""amfibie"", cu capul iesit din apa si respirand legea si ordinea, dar cu trupul scufundat in mocirla din care inca ne hranim.
Nu marunta coruptie zilnica e insa problema noastra urgenta. Daca ne departam putin de nivelul acesta microsocial si trecem la alta rezolutie, vom vedea cum din substanta lui se ridica, precum in anumite carti ale copilariei cu personaje de carton ce ieseau in relief dintre pagini, cateva piscuri colosale de ticalosie si putreziciune, fata de care bietul nostru bacsis dat la doctor nici nu mai poate fi numit coruptie, ci de-a dreptul purtare ingereasca. Din nucleul fostei Securitati, din fostul aparat al PCR, din partidul-stat care ne-a pastorit dupa decembrie a€™89, din cardasii politico-economico-financiare inimaginabile s-a intrupat, in numai cincisprezece ani, o oligarhie demna de un stat sud-american. In ea legea n-a lovit niciodata, pentru ca justitia insasi a fost, pana mai ieri, parte din aceste structuri. Ca si serviciile secrete, ca si o buna parte din presa si medii. Cu cine sa lovesti in aceste cinice monumente de bogatie si putere ridicate doar intr-un deceniu, in dispretul legii si-al oamenilor? Cu securistii ""nostri"" in securistii ""lor""? Cu politrucii ""nostri"" in politrucii ""lor""? Dar ei, sub oricate culori de partid s-ar ascunde, subteran sunt mana-n mana cu totii!
Exista acum dosare pe rol cu marii sobolani ai coruptiei. Ceva pare ca incepe sa se miste in justitie. In orice caz, pentru prima data exista vointa politica in aceasta problema capitala a Romaniei. Dar e atat de jenant ca iarasi nu e vointa noastra in primul rand, ca totul se face, din nou, in inghiontelile si la ultimatimul Uniunii Europene... ""Trebuie neaparat sa scoatem dosarele marilor corupti, pentru ca am primit cartonas rosu in raportul de tara..."", am auzit spunandu-se. Pai cat de credibili mai suntem cand facem totul manati de la spate? Cand mama impunge si eu trag? Neputinta aceasta, chiar si din partea Puterii, de a se lega de oligarhii romani arata cat de profund diseminata e aceasta boala la noi. Marii corupti sunt, de fapt, in suferindul nostru corp social, un fel de tumori neoperabile: doctorul deschide pacientul, se uita, fluiera uimit, il coase la loc si-l trimite acasa.

---

Despre autor: